Pumnul hotărât în masa de sticlă, cioburile, roșul aprins al sângelui, pansamentul înfășurat în grabă, privirea ta lipită de spațiul ocupat de mine, zgomotul apei din calorifer, lecția de pian din apartamentul soților C, geamul termopan montat în vară, claxoanele, sirenele, ciripiturile de dincolo de el, privirea ta goală, tic-tac, tic-tac, liniștea nespuselor noastre, trântesc ușa de la lift, mă urc în primul tramvai, trag de mâneci peste vânătăi și, după atâta vreme, plâng.
Lasă un răspuns