Abisuri

Este vorba despre o fată frumoasă care, acum mulți ani, a plecat la studii peste mări și țări, s-a acomodat cu greu, a învățat să asculte, să plece capul și să înțeleagă, a dus doruri mai mari decât distanțele care o despărțeau de locul pe care îl numea acasă, a…

Dă să plouă, dă cu sapa, dă să iasă, un boboc mic și mov, dă în taste, dă să se spele pe mâini, un strop s-a oprit, agățat de robinet, dă să curgă, dă la șoareci, dă să spună ceva, dă timpul puțin înapoi, dă s-o ia de la capăt,…

Era o iarnă geroasă de iarnă, de dinainte de Revoluție. Ca să ne încălzim inventam scenarii și, după două țuici, intram în pielea personajelor. Nea Nae făcea pe gardul, tanti Lina era focul, don Vasile făcea pe cuțitul, eu jucam rolul porcului, Mama Rela juca țuica iar tata Ion, toporul.…

O singură dată am călcat în străchini, atunci când am fugărit-o până la trepte și ea și-a julit genunchii pe care i-a pupat bunica și i-au trecut. Acum fierb. Miroase bine, a morcov tânăr și țelină. Cineva taie pătrunjelul în fâșii fine și mi-l aruncă în cap. Când adaugă piperul,…

In fiecare dimineață îi tăiam felii subțiri de Facebook pe care i le ungeam cu crâmpeie de viață și i le aduceam la pat. Marea criză din cinci martie două mii douăzeci și patru ne-a trezit la realitate. De atunci ne tot suntem.

De cum se însera, ne strângeam cu toții în camera dinspre stradă, ne înghesuiam unii în alții sub plapuma de lână și ascultam până ce adormeam. Feți Frumoși, Ilene Cosânzene dar și lebede țesătoare sau copii din lemn, cu nasul mare, poveștile bunicii erau mereu motiv de încântare și visare.…

Cât e ziua de lungă, învățăm. De mâncat, mâncăm repede, să nu-l supărăm. Când se supără, ne chinuie amintirile. Timpul trece încet. Nici nu mai știm de când suntem aici. Nu ni s-a spus niciodată de ce. Am fost aleși la întâmplare, e singurul lucru pe care-l știm. Să fi…

Douăzeci și șapte de grade afară, douăzeci și cinci în casă, treizeci și nouă cu cinci, eu. Fierb. Înainte să fierb mi-au clănțănit grav dinții. Un zgomot ciudat. Îmi venea să râd dar dârdâiam și mai tare și zâmbetul îmi semăna a rictus. Am lăsat-o baltă și am continuat să…

Strângea între degete pământul argilos și țesea amintiri. Țările de peste mări, oamenii, idealurile lor mari, mâinile moi, transpirate, nopțile petrecute în aeroporturi pustii, banii pierduți la jocurile de noroc, iubirile de-o noapte, bețiile de-o viață, regretele, lacrimile și promisiunile, încercările și eșecurile, pariurile. Da, pariurile lui stupide, stânca ascunsă…

Zâmbesc. Cel mai frumos zâmbet, zice. Știu, zic, mi-ai mai spus. Ține și tu florile astea, să-mi șterg ochelarii, zic. Le ține. Vezi că ți s-a întins rimelul, zice. Mă duc la baie, zic. Repar, revin, el tot cu buchetul în mână. Mi-e drag așa, cum încearcă el să socializeze…