Abisuri

Tanti Berta era o bucătăreasă excelentă. Cel puțin așa spuneau mama și bunica și la fel spuneau și părinții celorlalți copii. Gătea bine și ne făcea să radem. Cel mai mult și mai mult îmi placea șarlota cu lămâie și ciocolată pe care o făcea și pe care ne-o punea…

Toamna asta n-o să-ți cos nasturii la distanțe egale, n-o să-ți spăl rufele la sub patruzeci de grade și o să uit să pun Calgon, toamna asta n-o să-ți spun să stropești pomii și n-o să te rog sa culegi perele, n-o să-ți fac nici tartă cu pere și ciocolată,…

Pe când te pregăteai să ieși, îmbrăcat într-un tricou subțire, niște blugi tăiați și încălțat în niște teniși gri, de pânză, pe cer, apărut de nicăieri, s-a întins un nor mare, gri închis de ploaie și s-a stârnit un vânt rece care a amestecat frunzele și le-a împins prin colțuri,…

Ce vremuri. Seratele dansante, mirosul de mosc din spatele urechilor, străinii pe care îi refuza constant, ea le era cu mult mai sus, ea, cu talia ei fină și cu nonșalanța care o caracteriza, ea îi juca pe degete, uite-așa îi amețea, să-și pună pofta-n cui amărâții. N-aveau nivelul și…

La un moment dat mi-au spus că ar trebui să „vizez mai sus”. – Mai sus în ce fel, am întrebat-o pe directoarea de departament – În sensul că ar trebui să devii șef.Mască. Îmi cade fața dar nu las să se vadă. Am tot ce-mi trebuie, viața personală, pasiuni,…

Proprietar închiriez apartament cu două camere. Așa ar fi putut începe povestea. În realitate, totul a început pe vremea când temeliile blocului erau niște mlaștini populate de sute de broaște. Seri în șir, din aprilie până în august, corul broaștelor din mlaștina de peste drum, mi-a călăuzit visele. Acum trei…

Avionul spre Uganda e anunțat la poarta treizeci A. Mă uit de două ori la destinație. Kampala odată. Kampala de două ori. Ăsta trebuie sa fie avionul. Urc, am loc la clasa business, sunt întâmpinată cu o întrebare : „șampanie sau suc de portocale?” “Șampanie, o dată zbor la classa…

De când mă știu, umblu cu capul în nori. Vise, planuri, ce voi face mâine. Mii de povești în capul meu. Pe la 13 ani și un pic am vrut să văd Parisul. Am visat îndelung, zile, nopți, luni, ani. Am luat treapta întăi cu speranța că voi vedea Parisul.…

Dragă U. Mai știi tunelul care străbate dealul de deasupra orașului? Îți aduci aminte de străzile pe care ni le imaginam că le trăim, odată trecut? Stăteam sub nucii din susul dealului și, chiar dacă încă nu ne cunoșteam, știam că o să se petreacă. Acea intersecție. Toate semafoarele acelea…

Mia a ajuns cu cinci minute mai devreme dar n-a intrat. A făcut câțiva pași în sus, în jos, a citit meniul. Era o seară plăcută de octombrie, copacii nu se goliseră încă de frunze, pe Champs Élysée oameni din toate colțurile lumii se plimbau agale, unii privind cu tristețe…