Comert echitabil


Se vedea ziua de undeva de departe. Nu se mai vazuse de ceva vreme, aproape ca si uitasem cum arata. Ma simteam trezita la viata cu fiecare clipa ce ne apropia de miezul zilei. Urmand sfaturile profetilor, imi facusem o mica lista de cumparaturi – inceputa acum ceva luni pe o bezna teribila, era dovada crasa a imaginatiei debordante pe care numai o fiinta a intunericului o poate dezvolta.

Imi doream putine lucruri cu adevarat , restul era doar umplutura, de „vazul lumii” – cand era posibil de pus in practica. Desi nu fusesem niciodata convinsa ca lista imi va folosi vreodata, imi facuse o deosebire placere sa o umplu cu o parte din ceea ce imi doream sa fiu – beneficiind asftfel si de un mod mai putin plictisitor de a-mi petrece intunericul.

In primul si in primul rand imi doream lumina. Tanjeam dupa ea de cand copilaria hotarase sa ma lase balta, peste noapte, intr-o noapte neagra si adanca, „s-o tai cu cutitul” si nu alta. De pe vremea aia ma tot luptam cu trairi paralele pe care pana nu de multa vreme le considerasem reale dar care mi-au fost intr-un sfarsit explicate a fi doar niste amintiri pasagere.

In al doilea rand imi doream sa mai pot gusta odata din capsunile alea cu gust adevarat, din merele alea imperfecte si inegale si la indemana oricui inca neculese, din pepenii rosii copti „atat cat trebuie” si dulci , dulci, atat de dulci si atat de zemosi pe tarana din fata casei.

Incepand de la al treilea rand nu mai conta, chestii de umplutura, fara prea mare importanta.

Ni se explicase ca, odata cu lumina, vom da nas in nas cu niste creaturi bizare, inca visatoare, inca credule si inca multe altele. Niste creaturi ce ne vor privi extrem de ciudat, se vor uita extrem de mirati la resturile nostre de orbite – chestie considerata inca ca prim test de fiabiliate – si ne vor supune la tot felul de alte teste considerate revolutionare in lumea lor.

Ni se ceruse sa nu opunem rezistenta, partea asta neplacuta facea doar parte din joc, cu cat vom reusi sa le parem simpatici, cu atat sansele de a ne vedea lista cu ochii vor fi mai mari.

Ni se explicase deasemenea ca nu vom putea umple listele pe gratis, ca ni se va cere cate ceva in schimb, ca ar fi bine sa anticipam momentul pentru a-i orienta spre cate ceva mai usor de dat in schimb. Cu alte cuvinte acele „ceva-uri” de care ne-am descotorosi cu mai putina usurinta si cu mai putine pierderi si regrete.

Imi facusem si o a doua lista, cea cu lucruri si chestii diverse de dat. Spre desebire de prima lista, cea de-a doua era de-a dreptul neincapatoare. Imi spuneam ca e bine sa am de unde alege in cazul unor negocieri necesare. Alesesem de dat, in ordine aleatoare : fuga dupa bani, spiritul critic si privitul in curtea vecinilor, crezul absurd al inteligentei unicat, lauda de sine. Si inca vreo cateva zeci de felul asta. Imi spuneam ca poate se va arata cineva interesat si ca ma voi putea debarasa intr-un mod atat de nesperat de toate chestiile astea ce-mi chinuiam de ceva vreme intunericul. Ma pregatisem si pentru posibile faze de negocieri dificile, eram chiar dispusa sa sa ofer doua-trei articole de dat pentru unul de luat.

Se vedea ziua de undeva din ce in ce mai aproape. Speram, undeva departe in mine, ca pana mai ieri doar viziune, senzatia imi va deveni o mica parte dintr-un nou cotidian.

Asteptam nerabdatoare intalnirea cu oamenii.

OBS: Aceasta poveste este un fel de SF al unui posibil maine – chiar daca uneori extrasa din lumea in care traiesc azi . Inspirata de o idee lansata aici.

17 gânduri despre &8222;Comert echitabil&8221;

  1. pfui, până la precizarea din final, îmi făceam reproșuri că am început să o iau razna și că, de la vârstă, am pierdut pe undeva un fir.
    Acum l-am găsit 🙂

    1. Pai nu , nu ai luat-o tu razna . Am incercat si eu marea cu degetu’ ca doar incercarea moarte n-are. Si mi-am dat seama ca a iesit ceva la limita real / SF cu tindere mai degraba catre real SF . Si jur ca nu este nimic fals , totul este inspirat de realitate . De unde si vorba aia ca toti suntem oameni (pana si extraterestrii mei ;-))

      1. De ieșit, a ieșit de minune. Doar că părea puțin…altfel, de aceea am fost puțin confuză, crezând că m-am rătăcit printre cuvinte.
        🙂

  2. mi-a plăcut mult. 🙂
    până la urmă gustul de căpşune autentic, lumina, chiar meritau o lungă listă de alte lucruri… inutile de altfel. numai că ai uitat ceva: oamenii sunt deopotrivă buni şi răi. poate că pentru puţin, ţi-ar cere enorm. ai putea să le dai?

    1. Gustul asta pe care mi l-am pus pe lista chiar mi-l doresc ! Gustul fructelor direct din copacul din gradina , a capsunilor proaspat culese (tot din gradina , sic !) si , din cand in cand , doar in vacanta mare , a pepenilor dulci … Pai ce sa zic , buni sau rai , totul se negociaza , acum depinde si cat de mult iti doresti sa obtii articolul respectiv.

    1. Pai chestia este poate, in curand , o mare parte din lucrurile normale azi vor deveni SF pentru cei ce ne vor urma. Ca de exemplu gustul adevarat al alimentelor , taierea porcilor (asta chiar nu m-ar deranja sa scape din normalitate ;-)) , amestecatul in tocanita de cartofi . Si asa mai departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.