Ma macina ganduri gri tot sapand la radacina tacerii imbrobodite cu straturi si straturi de obsesii acumulate in timp. Ma asteptam sa ma pot declara intr-un nivel (re)gasit, fara prea mare efort. Sa-mi pot mai apoi reconstitui cu usurinta calea catre eliberarea definitiva de straturi apasatoare de idei preconcepute insuflate de zvonuri mormaite in grai scazut in barba de cel putin 2 babe plictisite, pe ceas de seara in prispa casei.
Dar nici vorba! Eu trebuie sa sap mai mult ca altii, caci raul e impamantenit cu varf si indesat. Si cu cat sap mai adanc , cu atat straturile se taseaza impotrivindu-se infocat oricarei negocieri posibile. Dar eu sap in continuare spunandu-mi ca exista o logica in tot ceea ce facem …
Tare m-as pune pe o galceava zdravana cu logica asta a absurdului care ma framanta de ceva vreme buna. Dar sunt prea obosita, varsta m-a transformat in alergator de doar cateva curse scurte si doar din cand in cand.
Tot sapand de ceva vreme buna la straturi deja putrezite dar inca impermeabile de chestii insuflate temeinic, incerc sa ma conving ca acest gen de situatie este doar o aleatoare exceptie, un simplu gest deplasat, o garoafa cu care nu s-ar putea face niciodata primavara, nereprezentand altceva decat o mica parte dintr-o unicitate de care tare m-as dori debarasata.
Probabil ca duc o lipsa crasa de gingasie in tot ceea ce fac, ca prea dau zdravan cu bata in balta de fiecare data cand vreu sa vad verzii cu orice pret galbeni si copti, si gata sa cada. Sau poate ca sunt doar neterminata, ca o bucata inegala smulsa din o pereche de gemeni niciodata complet finalizati.
Glezna dreapta mi se infunda incet dar sigur in praful uitarii de sine, cea stanga incearca disperata scaparea de pe urma. Sa ma pierd din cand in cand pe drum ? Sa continui sa sap ?
Abisuri 
Răspunde-i lui duzina de cuvinte – 17 – disperare « Rokssana's Blog Anulează răspunsul