Un cantec


M-am trezit – pentru a cata oara ? – intr-un lac de sudoare. Era inca noapte dar asta nu prea conta caci somnul, oh, atat de ravnitul somn, mi se dusese deja pe apa Sambetei. Fredonam fara sa vreau o melodie simpla, enervant de simpla, un cantec parca bagat cu forta incepand de ieri si pana cine stie cand …

Ar fi multe de spus despre ziua care tocmai va incepe, ata de multe incat nu prea stiu cum si mai ales cu ce sa incep. Poate ca inceputul ar fi o buna alegere dar care inceput? Ala de ieri il stiam deja pe dinafara – il repetasem doar de cel putin o data pe zi in cele 365 de zile ale celor cateva mii de ani si un pic. Cel de azi mi-e tare greu sa mi-l aduc aminte.

Caci azi e ziua Z, ziua in care ne-am decis ca maine va deveni azi, ca azi se va transforma in ieri si ca ieri va fi maine. Cu alte cuvinte ziua in care perceptia acordata timpului va trece in noua sa versiune, mult ameliorata si optimizata in cei „nici nu mai stiu cati ani” si cu cele „nici nu mai stiu cate resurse” de cand se tot iau in considerare opinii din stanga si din dreapta, intr-un mod deschis , colaborativ si complet democratic.

De cand a fost aruncata ideea in natura, am facut parte din nenumarate esantioane de test, am construit o gramada de prototipuri si am participat la o multitudine de faze pilot. Conceptul este al naibii de cu „zeci de mii” de fete si fatete, fiecare cu comportamente posibile si probabile, cu reactii neastepate, deci greu de prevazut , generand in trecere schimbari de mentalitate care mai de care mai uschite si care mai de care mai greu de anticipat.

La inceput totul parea extrem de simplu : un maine ce va deveni azi n-ar putea decat sa bucure, accelerand la maximum materalizarea gandurilor in fapte. Un azi ce se va transforma in ieri n-ar putea decat sa multumeasca cu varf si indesat procentul extrem de ridicat de cei care-si petrec vremea in trecut ignorand cu insolenta prezentul. Un ieri ce se va numi maine n-ar putea fi decat benefic tuturor permitand atingerea unui nivel ridicat de corectare a erorilor, in cunostiinta de cauza

Realitatea s-a dovedit insa cu totul alta. Scenariul simplist imaginat la lansarea ideii in spatiu, s-a transformat fara sa ne dam seama intr-un ansamblu eterogen fara cap si fara coada, in completa deriva spre exact negatia scopului initial.

Caci, luandu-se in considerare experientele personale traite, auzite sau doar imaginate de fiecare membru al comunitatii – initial vreo suta de mii, de atunci in crestere constanta – a fost necesara adaugarea pe parcurs a pe putin 1 milion de „dar daca” -uri si „atunci„-uri, complexificand intr-o masura in final incontrolabila orice incercare de analiza a ceea ce ar putea conta cu adevarat, orice pas catre identificarea unui set posibil de solutii posibile, fiecare cu plusurile si minusurile sale, in vederea alegerii finale a unui cel mai bun compromis intre nivelul de efort necesar si castigurile scontate.

O mare parte din „dar daca„-urile constatate aratau cu degetul spre posibilitatea – posibila – a unui haos generalizat si scapat de sub control pe timpul fazei de tranzitie a reperelor, bucata de timp imposibil de masurat cu precizie in care maine-azi, azi-ieri si ieri-maine vor avea toate sansele sa dea nas in nas cu azi-azi, ieri-ieri si maine-maine, provocand confuzii ireparabile asupra a ceea ce ar fi trebuit terminat inca de ieri daca s-ar fi putut anticipa inca de azi ceea ce se va intampla maine.

S-au imaginat diverse scenarii de tranzitie – de la cel cu mana stanga ridicata cand s-ar discuta in vechiul formatul „azi-azi”, cea dreapta ridicata in cazul unei discutii in noul format „maine-azi” si niciuna ridicata in caz de inceput de haos de traducere – si pana la cel in care cei deja complet translatati in formatul „maine-azi” n-ar avea dreptul si abilitatea de a intra in contact decat cu cei de acelasi fel si asta printr-o identificare simpla bazata pe culori : negru pentru azi-azi, alb pentru maine-azi.

In urma studiilor detaliate realizate de specialisti complet neutri s-a ajuns la concluzia ca o tranzitia in trepte ar fi doar un element perturbator in plus, o gimnastica in alb si negru perturbatoare si inestetica , un factor suplimentar de intarziere a aplicarii la scara globala a noului format.

S-a decis deci ca schimbarea se va intampla fara pic de tranzitie, de azi-azi pe maine-maine, incepand cu o data anuntata inca de ieri-ieri si facuta publica pentru o punere in aplicarea incepand cu azi-ieri. A fost doar formalizat pe fuga un mic manual de utilizare pe un fond sonor alert si usor de retinut „maine – e azi , azi- e ieri , ieri- e maine”.

Decizia a provocat o oarecare unda de nemultumire dar fiind luata spre punere in aplicare intr-un interval de timp atat de scurt, multi s-au trezit azi-azi deja obligati de a se comporta in consecinta, ca azi-ieri,.

Pagubele colaterale vor fi tratate de fiecare in parte. Eu una m-am decis sa negociez un enventual schimb al zilei cu adevarat ieri pentru niciodata altfel.

20 de gânduri despre &8222;Un cantec&8221;

  1. „Pagubele colaterale vor fi tratate de fiecare in parte. Eu una m-am decis sa negociez un enventual schimb al zilei cu adevarat ieri pentru niciodata altfel. ”

    Mereu pagube colaterale!
    Interesantă abordare. Nu scriu prea mult pentru că tot ti,pul se blochează net-ul. Deh, pagube colaterale !

  2. când dacă şi dar dacă apar la uşă, e clar că semn de haos se iţeşte în urma lor…
    interesantă ficţiunea ta, m-a purtat repede în mrejele ei… şi dacă este cu concurs, atunci baftă să ai! 🙂

  3. Pingback: BunDeCitit.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s