Ma invart intr-o spirala infinita. Mi s-au promis multe – scapari, evadari, vise – de catre cei din ce mai desi trecatori, simpli spectatori ingandurati de propriile ganduri adanc scrijelite pe sub pielea fina a obrazului.
Portile-mi sunt demult zavorite cu lacate multe si mici. Din cand in cand mi se permit ceva exceptii de la sensul monoton, limitate insa la doar contrasensul unic posibil. Si atunci ma aud acumuland profund inca un strigat de neputinta, adanc si foarte indepartat. Ma inchipui visand culoare in negura haotica in care cu greu ma regasesc, sau imaginand paduri in stepa monotona in care ma topesc. Ma regasesc visand degeaba.
Ma doar ocup amagindu-ma in cercurile infinite, absolut infinite, ma doar inchid din ce in ce mai adanc, invartindu-ma. Imi aud pasii, altadata atat de salbatici, doar nechezand a pierdere, in soapta.
Amurgul mi-l imaginez cu un gust de zahar pe bat. Inima imi spune ca nu sunt departe de adevar.
mă doar ocup, mă doar închid… parcă ar fi dintr-o poezie şi nu-i cunosc autorul deşi îl ştiu, îl simt, dar nu mă pot decide dacă seamănă cu scrierile mai puţin ştiute ale lui eminescu ori ale lui nichita.
Chiar asa mi-a venit fara nici un gand . Poate Nichita Stanescu,Bacovia sau Sorescu , preferatii adolescentei mele;-) ?
Gasesti cheia spre adevar..Este in cutiuta sufletului..
Asa inchisa si spiraluind tare mi-e teama ca ma repet si incurc printre idei 😉
Pasii tai odata salbatici imi aduc aminte de melodia lui A.Enache: Da-mi o singura noapte.Doar pasii care se aud la inceputul melodiei
Salbaticia am uitat-o , acum o simt dorind-o. Pasii apasati au tacut de ceva vreme. O sa caut melodia chiar sunt curioasa de efectul produs de zicerile mele;-)
Pasi apasati pe tocuri infinite. Nechezand chemare . Am ascultat . Seamana putin cu ceea ce mi-am imaginat cand am scris randurile. Parca insa pasii mei erau pe talpa plata. Dar e doar un detaliu.
Foarte frumoase apropieri de cuvinte. E ca o elegie textul tau!”inima-mi spune ca nu sunt departe de adevar” 🙂
Imi pare bine ca ti-au placut. 😉
le-ai imbinat atat de firesc, e o incantare sa le ascult ritmul- cuvinte potrivite. sa nu-ti pierzi speranta, sunt doar incercari, vin si bucuriile, trebuie doar sa stii sa astepti!
Pai sa stii ca postarea asta este chiar un exercitiu de stil , cu un sambur de adevar ceva ceva dar doar putini. Caci toti raim in spirale , depinde doar de sensul ei.
În adânc, tu tăcere ţi-o ştii,
Şi-a ta inimă ştie să-ţi spuie,
Adevăruri, bucăţi mici de-absolut,
Într-o şoaptă, nu-n strigăt şi stepe,
adevăruri-minciună, aride, le ştii.
Nechezând, foc pe nări ele scot.
Cu zahăr nu poţi să le-ndupleci
Cu porţile-nalte, făr’ de culoare.
Dar tu încă mai crezi_ferecând. Şi-n spirală,amestec,
tornadă de sensuri, zmulgând_c-o să vezi.
Cat de frumos stii tu sa le spui in ritmuri ascunse. Cel mai greu e sa – ti gasesti drumul si reperele.
Cred ca intr-o spirala din aceea ma aflu si eu…
Eu cred ca fiecare dintre noi isi poarta spirala proprie pe umeri cam toata viata.
frumos amurg ți-ai imaginat aici…
și ce bine că-ți asculți inima 🙂
Pai inima e cel mai bun sfetnic pentru mine. Multimiri !