Abisuri

Ieri spre dimineata, temporar si nepremeditat, m-am parasit.

Brutal si aproape de tot.

Spre seara doar am crezut ca m-am regasit.

Relativ aceasi dar intr-o directie opusa.

Ametita si, pentru o fractiune de secunda, cumintita.

Acum imi adun gandurile de pe unde le-am imprastiat. Cand imi amintesc.

In rest bocesc.

Nu de durere, nici de placere. Doar de timpul pierdut pe un drum luat cu imprumut de la nici nu mai stiu cine.

Si ma tot gandesc.

In ordinea neordonata a amintirile atinse pe fuga filtrez concluziile una cate una.

Una alba, una neagra, una lipsa. Atrasa de apocalipsa.

Dintr-o alta data si tot nepremeditat, analiza profunda ma intoarce la mine.

E deja azi.