Copil fiind, clipele prezentului mi le petreceam pe la altii, injurand marunt in gand nesansa de a nu ma putea scufunda in propriul prezent, atat de golit de continut.
Acum as vrea sa fiu cu vreo zeci de ani in urma, pe vremea cand problemele mi le inventam singura privind ore in sir strazi si oamenii lor grabiti, eu, hiper plictisita atarnata pe o margine de vacanta inca tot neplanificata, inca tot acasa. Privindu-i pe ceilalti ma imaginam departe de ei, in locuri decupate cu grija extrema din filele calendarului primit in dar si depuse in teancul dorintelor in ordinea prioritatilor.
Visam la plaje cu nisip negru si valuri albastru intens improscate din cand in cand cu verdele crud al palmierilor. Visam la orice altceva decat la ceea ce aveam.
Ignoranta visatoare! Lasam clipele sa treaca la liber prin prezentul golit de orice continut, plecata fiind in cautarea clipelor altora.
Acum regret amarnic ignoranta tineretii aproape consumata visand in secret sa mai pot atinge din cand in cand pervazul plictiselilor precoce si sa-mi mai pot toci inca o eternitate duzine de imaginatii bolnave.
Atunci vroiam ceea ce am acum, acum visez la ceea ce am ignorat atunci.
Abisuri 
Lasă un comentariu