Miroase a ploaie stricata si a nici macar urma de vara la orizont. Miroase a ganduri degeaba plictisite de vanturi izbucnite din senin. Miroase a sfarsit de inceput in mare voga si terminat in umbra unui altceva mai bine expus si cu mai mare pompa.
Miroase a bucati de absurd rupte de pe margini de ratiune prea mult intrata la apa. Sau deja putrezita de atata apa. Sau doar uitata la desarat. Miroase a prea multa liniste si prea multa pauza. Miroase a ieri copiat dupa un alaltaieri identic cu altele la fel. Miroase monoton si totusi miroase in continuare. Mirosuri plate, amestecate intre ele intr-o rutina si mai plata. Balti in formare copiaza ploaia cu riposte flexibile adaptate la context. Se transfera prea multul solului insetat si se evapora prea putinul trecatorilor infrigurati. Parca degeaba. Dar pic cu pic se aduna si in final se prelinge pe furis. Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Si totusi miroase a viata.
Abisuri 
Lasă un comentariu