De departe minutul părea rotund şi neteVezi postuld, strălucitor în perfecţiunea remarcabilă pe care o afişa zâmbitor tuturor celor ce-l priveau din depărtare. Minutul era însă prea perfect pentru a putea fi crezut pe cuvânt. Mult prea neted pentru a trece drept adevărat şi mult prea rotund pentru nasul lui.
Cu cât te apropiai mai mult de el părea să se lăţească schimonosit de curentul de aer provocat de curiozitatea morbidă a unor “Toma necredinciosu’ ” parcă traşi la indigo. Se lăţea până nu mai putea până dădea pe lângă pleznind pe la încheieturi de atâta încordare. Căci minutul era incapabil să opună orice urmă de rezistenţă în faţa unor stimuli externi atât de interesaţi de mizerabilă-i existenţa.
Minutul se umfla repede în pene înroşindu-se chiar pe la colţuri întunecate ascunse expunerii directe dar nimeni nu părea să-l ia în serios. Era rotund deci colţurile înroşite nu puteau fi decât o imensă utopie imaginată de spirite rebele.
Odată cu trecerea timpului minutul extrem, de rotund şi extrem de neted în perfecţiunea să extrem de reală de la depărtare, a înţeles că lumea spiritelor rebele este doar un labirint într-o formă imposibil de pronunţat, imposibil de desenat, imposibil de mirosit, imposibil de trăit.
Odată cu trecerea timpului minutul perfect a înţeles că lumea spiritelor rebele n-are doar cap şi doar coadă şi nici măcar cap şi coadă. Lumea spiritelor rebele are cozi cu capete multiple, împletite , înlănţuite.
Minutul era pe sfârşite dar nimeni nu părea să-l ia în seama. Prea se obişnuiseră cu el.
Abisuri 
Lasă un comentariu