Fiecare avem o strada fetisa. Unica, singura strada ce ne bantuie amintirile de-a lungul unei singure vieti. Strada amintirilor, amintirile strazii. Unduitoare, subtiata de vremuri, cocosata de hopurile timpurilor apuse sau doar carpita cu resturi de pietre cubice, strada invinge timpul in ritmuri dictate de croielile la moda.
Roasa pana la ungii si reconstituita bucata cu bucata intr-un costum nou nout calcat la patru ace si cu dunga pe mijloc, ma intampina zambitoare de fiecare cand ma duc spre casa. Ultima data am regasit-o scumata pana la os , i-am numarat ridurile ascunzandu-le numarul si am continuat sa-i zambesc inselator:”te-au scurmat si te-au lasat scumata, dar starea este simpla trecere efemera timpul le va rezolva pe toate”.
Strada mea este in general departe dar departarea neteste hopurile rarelor revederi. In lipsa strazii ma multumesc cu strazile altora. Le iau cum mi se dau, racite, infundate, plouate, zgribulite sub umbrele patrate cu dunga porocalie pe mijloc.
Fiecare avem o strada uitata pe undeva printr-un colt prafuit de minte. Eu am inceput povestea continuarea e pe mana voastra. Cat de mult doriti, serpentinele sunt permise, ocolisurile de asemenea. Scurtaturile sunt binevenite. Scrieti doar din inima, va publicat si „iubita” (http://www.facebook.com/stradamea#!/stradamea), da-ti cu incredere mai departe , strazi sunt infinit de multe, povesti de asemenea.
Ideea a fost a altora, eu doar am recuperat-o intr-o poveste ratata. Am promis sa remediez situatia. Astfeel s-a nascut povestea strazii. Continuarea prin comentarii sau direct pe facebook. Povestitorii sunteti voi , eu doar voi aduna franturile de poveste in capitole.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul