Abisuri

Îi plăcea teribil să fie (exact) în centru. Indiferent ce fel de centru, era prin definiţie centru EI. Nu i se dădea de la început, şi-l cucerea pas cu pas până când lumina-i cădea fix perpendicular de-a lungul buricului. Atunci ştia că este perfect în centru toatelor şi că toatele vor sfârşi odată şi odată să se învârtă în jurul ei.
Îi plăcea lumina fix perpendiculară pe buric, îi dădea o senzaţie de bine şi călduţ şi o mâna din spate în momentele dificile. Căci da, chiar şi în centru existau momente dificile peste care ţinea cu tot dinadinsul să treacă fără efecte de bord. Avea regula ei sfântă: « lumina trebuia să rămână perfect perpendiculară şi să treacă perfect de-a lungul buricului » şi nimic mai mult.

Astăzi de exemplu pe la prânz, s-a decis să-şi ia culoar propriu la piscină municipală. A sosit însoţită de un consort bine făcut şi împreună s-au aruncat cu ochii dinadins strânşi până la capăt. Apoi au început să dea din mâini şi din picioare, într-un ritm lent, de amplitudine maximă într-o multitudine de şpagat-uri din stânga în dreapta pe sub burţile celor din sens invers, peste mutrele celor în depăşire, peste coastele celorlalţi. Se simţeau extrem de bine, lumina era perfectă şi cădea aşa cum şi-ar fi dorit dorit. Erau în centru, restul se rotea în jur şi asta era esential.
La un moment dat însă, un prim moment dificil a îndrăznit o depăşire prin dreapta producând din nefericire o nevinovată şi totuşi imposibil de evitat atingere, deviind lumina puţin în diagonală, spre coapsa stângă a consortului cu efect razant spre umărul ei stâng. S-a oprit înmărmurită şi a deschis ochii. S-a găsit puţin deviată şi nu i-a plăcut deloc. A privit incredulă spre coasta consortului şi a găsit-o un pic înroşită. Şi atunci a început să urle. Tare. Cu ecou. A cerut audienţă la mai marii bazinului şi a prezentat o lista lungă de plângeri şi contestaţii, prezentându-se de-a dreptul idignată de nesimţirea unora şi tupeul altora de a folosi bazinul că pe un bun pur personal.
Mai marii bazinului au ascultat-o cu atenţie şi au promis măsuri conforme. Au măsurat frecvenţa culoarului cu pricina şi au găsit-o incredibil de joasă, total pe lângă orice normă de bună funcţionare. Au interogat momentul dificil, au cerut păreri şi într-un sfârşit şi-au dat seama că ceva nu era în regulă cu iluminatul public, că prea bătea în creştetul unui anume cap şi prea deloc în rest şi atunci au făcut legătura cu frecvenţa joasă şi au hotărât să încline puţin bazinul spre dreapta, să împingă puţin lucrurile spre ordinea lor firească, aşa cum scria negru pe alb în regulamentul agăţat de colţul uşii de la intrare.
Şi asftel EA şi-a recuperat un centru de dreapta dar a decis să tacă mâlc până la tura următoare.

(Dincolo de aparenţe)