Oamenii roboti necheaza la fiecare cinci minute. Sa-si dovedeasca inca existenta. Umana. Oamenii roboti trag de fire invizibile, firele altora, pana se rup si apoi o iau de la capat.
Sunt obisnuiti cu capetele. Unul, doua chiar trei pe zi, le iau la kilogram ca ies mai ieftin. Nici macar nu le negociaza pretul, se multumesc cu ce li se da. Nu se abat de la reguli pentru ca nu mai stiu ce-i aia abatere, au cararile lor deja batatorite si nu-i mai tenteaza nimic pe langa. Oamenii roboti asteapta sa treaca si nici macar nu-si dau seama cat de repede trece totul. Cand a trecut e deja mult prea tarziu si aproape ca nu mai sunt.
O idee inspirata de aici.
Abisuri 
oamenii roboți pe care îi putem numi și oameni de gumă sau așa îi numește Fata de ghindă. oamenii roboți, plini de propria trecere.
Adica isi sterg trecerea dupa ce o trec ?
Oamenii roboţi pe care îi cunosc eu nu nechează, ci scârţâie. Când merg, se aude scârţ-scârţ, când îşi odihnesc ciolanele,scârţ-scârţ, când îşi hrănesc bebelul, scârţ-scârţ, când îşi sărută partenerul, scârţ-scârţ, când îl îmbrăţişează, scârţ-scârţ, şi tot aşa…scârţ-scârţ.
Deci, oamenii roboti necheaza sau scartaie si apoi sterg totul in urma lor. Si astfel o pot de la inceput, la nesfarsit. minunata tactica ! Minunata spirala !