Oamenii roboti necheaza la fiecare cinci minute. Sa-si dovedeasca inca existenta. Umana. Oamenii roboti trag de fire invizibile, firele altora, pana se rup si apoi o iau de la capat.
Sunt obisnuiti cu capetele. Unul, doua chiar trei pe zi, le iau la kilogram ca ies mai ieftin. Nici macar nu le negociaza pretul, se multumesc cu ce li se da. Nu se abat de la reguli pentru ca nu mai stiu ce-i aia abatere, au cararile lor deja batatorite si nu-i mai tenteaza nimic pe langa. Oamenii roboti asteapta sa treaca si nici macar nu-si dau seama cat de repede trece totul. Cand a trecut e deja mult prea tarziu si aproape ca nu mai sunt.
O idee inspirata de aici.
Lasă un răspuns