Abisuri

În căutarea adevărului interior

Albastru-cer


Nu-mi plac pantalonii albastru-cer si nici fustele albastru cer. Si totusi albastru cer pare la moda anul acesta. Azi am vazut un barbat imbracat in niste pantaloni albastru-cer, a trecut grabit grabit prin fata mea si apoi s-a imbulzit in imbulzeala generala pana a reusit sa urce. Barbatul cred ca si-ar fi dorit sa arate serios, avea o servieta dreptunghiulara si ochelari cu rame subitri pe nas dar pantalonii albastru-cer il dadeau de gol.

Cand am ajuns la destinatie am dat peste o fusta albastru-cer purtata de o femeie in jur de patruzeci de ani care-si fuma linistita tigara in vazul lumii, inaintand agale si lasand dare lungi de fum in urma ei. Era inainte de opt si darele miroseau greu de dimineata.

Femeia avea o sacosa verde praz atarnata de mana stanga si purta niste cizme fara toc. Din spate fusta si sacosa pareau complet diferite. Fusta era evazata si nu se asorta cu nimic, cerul un era deloc albastru, era gri si dadea sa ploua.

 La primul semafor am depasit-o si apoi am respirat in liniste. Aer curat.

7 răspunsuri la „Albastru-cer”

  1. Avatarul lui almanahe

    Mie-mi place să port albastru-primesc! 😆 Şi nu-l cer.

    1. Avatarul lui abisurile

      La asta chiar nu m-am gandit 😉 Eu zic ca depinde de nuanta, totusi, nu?

  2. Avatarul lui Allure

    S-au vorbit, știau că treci prin zonă 🙂

    Off topic: doresc să te anunț că te-am nominalizat pentru Blog of the Year 2012 Award. Te urmăresc și citesc cu drag, ai o abordare inedită a subiectelor , iar pasiunea și aportul tău în blogosferă își găsesc aprecierea și pe această cale.
    Găsești detaliile nominalizării aici:

    Blog of the Year 2012 Award

    Felicitări! 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      Ma simt onorata, iti multumesc pentru nominalizare, imi pare bine ca iti place ceea ce scriu.

      1. Avatarul lui Allure

        Cu cea mai mare plăcere 🙂 Îmi place mult și nu sunt singura – meritul e al tău în întregime.

  3. Avatarul lui vavaly

    ca abordare inedita a culorilor intr un text despre cotidian… mi ai dat nostalgii plimbarete despre o dimineata trecuta …

    1. Avatarul lui abisurile

      Sa stii ca pe mine ma inspira teribil de tare cotidianul, mai ales dimineata in drum spre servici. Incerc sa gasesc metafore pentru lucrurile simple care ma impresioneaza, intr-un fel sau altul. E simplu, cand te prind nostalgiile trateaza-le cu umor si tandrete si sigur vor pleca. Asta daca vrei sa plece. Daca nu … noteaza totul in memorie si pune pe hartie cand ai ocazia. Sa vezi ce pasionant e! Adevaratele senzatii creaza chestii profunde 😉

Răspunde-i lui Allure Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.