Prespalat


Erau prespalati si cu talie inalta, „la moda”. Un albastru-bleu en „dégradé” luati de la turci intr-una dintre multiplele „calatorii comerciale” ale unui coleg de birou de-al maica-mii. Erau asa cum mi i-as fi dorit daca as fi visat vreodata ca i-as fi putut avea. Dar pe vremea aceea nu indrazneam sa visez de frica ca nu se va mai intampla. Niciodata. Eram ferm convinsa pe vremea aceea ca, cu cat visezi mai mult la ceva, cu atat sansele de a-ti vedea visul cu ochii sunt carate de apa Sambetei cu viteza sunetului.

Erau un amestec de linii lungi si pete din cand din cand, alb in degradée, aveau centura din plastic si buzunare pe fund si a trebuit sa-i scurtez, m-am rugat la vecina din deal, ca avea masina de cusut, si am putut sa-i port o luna mai tarziu „mai erau inca vreo zece vecine la coada cu diverse retusuri si nu numai”.

Cand i-am purtat prima oara era pe seara si lumea se inghiontea la usa „salii de festivitai” a liceului. Era sambata seara si era discoteca. Prezenta obligatorie. Erau anii ’80 si muzica era a naibii de buna, invatasem fox de la una din colegele de clasa si de atunci nu ma mai puteam opri. Primii mei blugi si fox-ul formau un binom imbatabil. Cand mi-am dat seama de asta mi-am spus ca-i musai sa profit de ocazie si am profitat la maximum. Sambata dupa sambata incepeam foxul la „sala de festivitati” si o sfarseam la discoteca Rectoratului. Acolo unde era lumea buna.

Primii mei blugi erau cert contrafacuti dar pe vremea aceea nu conta. Forma inainte de toate. Au urmat alti blugi contrafacuti, o multime de blugi contrafacuti, minim o pereche pe an pana prin anul trei de facultate. Si un pic dupa aceea pana s-au interzis prin decret „contrafacaturile”. Atunci am inceput sa pun bani deoparte si mi-am cumparat primii „Lee”. „Lee” din pura intamplare ca erau singurii in talia mea. Apoi au mai urmat si altii. Levi’s, Mcs, Esprit. Toti stil leger, clasic, „Bootcut”. Numele stilului l-am aflat ceva vreme dupa si m-am bucurat ca nu mai trebuie sa dau din maini si sa adun gafe dupa gafe.

blugi

Blugii mi-au devenit uniforma am avut o perioada „fusta scurta” dar mi-a trecut repede de cand cu RER-ul si cité-urile periferice. Azi am vreo sapte perechi de diverse grosimi pe care le alternez in functie de context, de chef si de starea vremurilor. Sunt toti albastri, linii fine, talie joasa si lungime variabila. Uneori nu gasesc lungimea potrivita ca sunt intre doua lungimi si atunci imi iau una lunga pentru iarna si cizme cu mic toc si una pentru vara pentru sandale cu aproape fara talpa.

Cred ca m-as putea defini fara nici o greutate „femeia blugi”, mult mai usor si mai natural decat „femeia – fusta” sau „femeia – taior”. Si mai cred ca asa imi va ramane numele.

Sursa foto : SuperJeans.ro, model: MD DC Straight Early D

Aceasta a fost povestea blugilor mei de-a lungul timpului, una dintre povestile posibile pentru provocarea BlogalInitiative ” Scrie pe blogul tău despre blugii pe care ți-i dorești și adaugă o poză de pe site-ul superjeans.ro cu blugii care ți-au plăcut cel mai mult.”

2 gânduri despre &8222;Prespalat&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s