Casetofonul

O portocala portocalie se rostogolea prin mintea mea lovindu-se de colturi si schimbandu-si relativ des traiectoria. Priveam inca fascinata bomboanele de ciocolata luate la negru, pareau relativ proaspete. Era seara si molidul mirosea inca a brad. Ca de obicei, Mos Craciun se lasa asteptat. Avea si de ce, liste nu scrisesem niciodata ca n-avea sens, primeam mereu carti si atunci cand strambam din nas de atatea carti mi se dadeau exemple grave: pe vremea bunicilor mosii aruncau cepe peste usa si toata lumea era multumita. Eu nu intelegeam nici batuta utilitatea ceapei in toiul iernii.

Intre timp timpul trecea si portocala se tocise de-a binelea de atatea colturi. Era aproape opt si afara NU ningea – cine a mai pomenit ninsoare in ajun de Craciun? Iar o poveste inventata de cei mari pentru cei mici. Mosul nu mai venea si eu incepusem sa-mi pierd rabdarea, globurile erau crapate si altele nu se gaseau. La televizor telejurnalul nu dadea semne de oboseala, se batea din palme si toata lumea parea de acord.  In lipsa de altceva m-am bagat in pat si dusa am fost.

Cand m-am trezit Mosul cica trecuse. O carte cartonata ii semnala trecerea. Era o carte frumos colorata si foile miroseau a proaspat. Privind-o, mi-am spus ca se poate si mai rau. Am luat-o sub brat si n-am plans.  Am iesit pe strada la sanie ignorand mirosul de portocala istovita.  Toate trec ….

Si au trecut si acum imi pare rau. La un moment dat mi-am dat seama ca trec prea repede si atunci m-am apucat sa cant colinde cu cativa colegi de clasa. Veneau sa ma ia pe la sase pe seara si plecam in grup pe dealul cu piatra cubica cocosata de vremuri. Uneori alunecam rau si atunci ne tineam de balustrada stramba si din cand in cand lipsa si evitam scarile in ultimul moment. Da, se intampla sa ninga de Craciun, nu era tocmai o minciuna gogonata. Cand ajungeam la baza dealului nu-mi mai simteam degetele de la picioare, cizmele erau ieftine de tip „vinilinul salbatic” si era coada de fiecare data cand apareau  pe piata. Eu nu prea visam la alte cizme, nu stiu de ce. Eu visam sa vad Turnul Eifel, mi se pusese o pata la un moment dat si nu mai puteam sa scap de ea. Aveam un casetofon Grunding luat tot pe sub mana si-l chinuiam rau de tot, in bucla si in timpul chinurilor visam vise de tot felul. Altundeva.  Era automatul viselor mele. Pe vremea aceea inca nu stiam.

Colindele le cantam fals dar cu patos si lumea aplauda. Ne dadea cozonac si portocale si noi le primeam cuminti si mergeam mai departe. Dintr-un capat in altul al orasului pana spre miezul noptii cand ne opream intr-un loc stabilit dinainte si puneam de-o petrecere pana spre dimineata. Colindele ne dadeau o stare de plin si cald in suflete si ne faceau bine.

Binele in general il faceam neintentionat pe vremea aceea. O vedeam pe mama cum il distribuia de cate ori avea ocazia si nu pricepeam de ce nu asteapta nimic in schimb. Si mai ales de ce de fiecare data dadea cu zambetul pe buze si apoi strangea cureaua pana la sfarsitul lunii.

Am crescut in binele facut de ceilalti din jurul meu si la un moment dat m-am molipsit si eu si am vazut ca jocul de-a binele isi are regulile proprii. Important e sa crezi cu adevarat, restul vine cand te astepti mai putin. Pentru mine binele a venit intr-o seara de 21 decembrie si tare m-am bucurat. Am iesit chiar in strada si am cantat cu ceilalti, in cor. Colinde.

Daca cred intr-o lume mai buna ? Cred ca am avut deja putin cate putin si nu mi-am dat seama. Dar nu disper si astept Craciunul cu drag in fiecare an. Cine stie? Motive ar fi deja destule. Si automatele chiar functioneaza daca ai rabdarea sa culegi putin mai tarziu.

Si-am incalecat pe-o sa

Si v-am spus versiunea mea

La provocarea lansata „aicea” : 

„Descrie pe blogul tău care este motivul tău de a crede într-o lume mai bună. Motivul trebuie să fie un “erou”, un om sau o echipă, care prin puterea exemplului te-a inspirat sau te inspiră. Sau despre oameni care au reușit să schimbe ceva în jurul tău. Spune-ne parerea ta despre Automatul Coca-Cola: Crezi că românii se vor opri să colinde pentru o cauză bună? Crezi că această inițiativă ne va demonstra că sunt oameni în jurul nostru care ne dau motive să credem într-o lumea mai bună?”