Pe zi ce trece palpez pierderile intr-un mod din ce in ce mai apasat, provocand textura firului, palpand calitatea tesaturii, comparand-o la nesfarsit cu calitati posibil inferioare si imaginand, tot la nesfarsit, planuri de viitor.
Pe zi ce trece relativizez pierderile creandu-mi altele drept referinta. Oamenii din jur se uita la mine ciudat admonestandu-mi cu priviri taioase inertia starii odata dobandite. Unii, deja trecuti prin cercuri similare, dau sfaturi pertinente, eu le ascult pe toate, din politete, si-mi vad mai departe de ale mele, imperturbabile rotatii, cerc batarit, cale sigura.
Calitati posibil inferioare imi batatoresc profunzimile pana la os si atunci reumatismul dobandit in copilarie incepe sa ma doara din ce in ce mai tare impingandu-mi pe la spate argumente uneori suficiente, alteori doar simple argumente.
Am invatat sa-mi traiesc cercurile privind doar drept inainte, la alte cercuri. Am invatat gresit, umezeala din oase ma trezeste din cand in cand la realitate cu un sut acolo unde doare mai tare.
Dureri trecatoare … crizele sfarsesc pana la urma toate ingropate sub cercuri odata obstacole.
Abisuri 
Lasă un comentariu