Pe zi ce trece palpez pierderile intr-un mod din ce in ce mai apasat, provocand textura firului, palpand calitatea tesaturii, comparand-o la nesfarsit cu calitati posibil inferioare si imaginand, tot la nesfarsit, planuri de viitor.
Pe zi ce trece relativizez pierderile creandu-mi altele drept referinta. Oamenii din jur se uita la mine ciudat admonestandu-mi cu priviri taioase inertia starii odata dobandite. Unii, deja trecuti prin cercuri similare, dau sfaturi pertinente, eu le ascult pe toate, din politete, si-mi vad mai departe de ale mele, imperturbabile rotatii, cerc batarit, cale sigura.
Calitati posibil inferioare imi batatoresc profunzimile pana la os si atunci reumatismul dobandit in copilarie incepe sa ma doara din ce in ce mai tare impingandu-mi pe la spate argumente uneori suficiente, alteori doar simple argumente.
Am invatat sa-mi traiesc cercurile privind doar drept inainte, la alte cercuri. Am invatat gresit, umezeala din oase ma trezeste din cand in cand la realitate cu un sut acolo unde doare mai tare.
Dureri trecatoare … crizele sfarsesc pana la urma toate ingropate sub cercuri odata obstacole.
Abisuri 
Cercuri=obstacole. Îmi trezești viziunea cercurilor în flăcări de la circ…salturi mortale, dar reușite…
Sa stii ca nu m-am gandit la asta. Dar este o maniera pozitiva de a vedea lucrurile. Cercurile mele imi provoaca de cele mai multe ori senzatia de invartit roata …
Dacă e ca cea din cușca hamsterului, nu e pozitivă viziunea 🙂 În plus, m-ar lua amețeala numai gîndindu-mă 😀 De felul meu, da, sunt optimistă 🙂
Durerile apar trecatoare, iar trecerea lor ne inspamanta pentru ca incepem sa credem ca simtim un alt adevar interior. Incepem sa ne golim si ne sperie abisul care ne prinde incet din urma….
Insa, … , abisul care se casca, se casca doar pentru a fi umplut cu alte bucurii atragatoare de efemeritate.
De ce bucurii cu obiectul efemer?
Pentru ca numai din astea se poate invata, se poate simti propria fiinta. Restul doar te ridica vrand, nevrand…
Cred ca este vorba si de degradarea reperelor. De maturizarea etaloanelor. De relativizare. Este foarte adevarat ca o asemenea trecere lasa urme si impinge la reflectie.
[…] de cafea aburindă și o “bîrfă” pe marginea subiectului pe irealia, dordefemeie, abisurile, Rebecca, andreotti, ceaicafeasibiscuiti, indiferent, amiralul, Călin, cosmisian și nu […]