Abisuri

Cineva lasase o usa deschisa si acum unii dadeau sa intre si altii dadeau sa iasa. Oameni cu jachete galben-fosforescent incercau sa intretina ordinea asezandu-se exact de-a curmezisul intrarii si sperand probabil din tot sufletul ca hazardul va face restul. Asezati astfel de-a curmezisul strigau cat ii tineau plamanii “lasati sa coboare!”, oamenii buluc se holbau la vestele lor fosforescente si isi continuau imperturbabili inaintarea.

Printr-o minune oarecare eu reusisem sa intru si tocmai cautam cu privirea un loc caldut sub soare. Un tanar neras de langa fereastra ascundea cu piciorele-i lungi si rasfirate locul la umbra unei doamne grase imbracate intr-un lung trenci negru cu gluga. Fericita, am atins locul cu  pricina trecand impertinenta cu vederea  inaintarea ascutita a celor din jur si evitand orice urma de controversa potential probabila, starnita de o eventuala calcatura mult prea greoaie sau mult prea aproape.

Tanarul cu picioare lungi ma fixa acum din fata, rictusul de « abia trezit din somn » dadea impresia unui buimac prost crescut ratacit in prezenta altora.

Picioarele-i rasfirate i-au ramas rasfirate pe tot parcursul drumului, eu mi le stransesem cuminte pe ale mele sub, acolo unde se ascunsese bine ceva loc ferit de priviri cotropitoare.

Privindu-mi picioarele frumos asezate la locul lor, sub, mi-am zis ca prea multa educatie duce uneori la situatii de-a dreptul  incofortabile dar ca asta-i doar un amanunt demn de trecut cu privirea. Printre multe alte amanunte asemanatoare.