Dualitate


dali_persistance_de_la_memoire_19311Intr-un colt,

Timpul se scurgea

In trei moduri distincte.

Iar eu ,

Intre doua moduri distincte,

Imi permiteam luxul

De a alege la intamplare.

Intr-un colt opus

Doua nuante aproape diferite

Se amestecauvan_gogh_paysage_enneige

Se re – amestecau

In functie de distante.

Intre doua scurgeri succesive

Distantele variau

Cu lux de amanunte.

In tot acest timp,

In stanga si-n dreapta

Defilau linii, puncte, culori, senzatii

Inchideam ochii

Sa le percep pe indelete

Efectele

Undeva nu departe

Street artUn zgomot de fond pitigaiat

Si un limbaj de mahala

Transforma totul intr-o opera de arta.

Deschideam ochii

Si ma simteam invaluita

De luxul de a o putea admira

Fara prea multe mijloace

La dispozitie.

Analizand contextul

Remarcam incantata

Ca luxul de a lasa timpul

De capul lui

Busculandu-i doar putin

Prioritatile

Transforma arta

De a discerne detaliile

Intr-o evidenta pura

La indemana oricui.

Pentru mai multe exemple

In acelasi sens

Eleganta argumentului, Elegantine.

Articol inscris la Spring SuperBlog 2013 etapa 9.

Surse imagini : DALI , Van  Gogh, Vihls

Anunțuri

13 gânduri despre „Dualitate

  1. Oh, poantilismul răzbate de peste tot…totul ni se întâmplă în această subtilă, sau nu, tușă divizionistă…imagini descompuse în puncte, linii, linii, puncte, puncte, puncte

  2. ce frumos s a produs la tine… sa stii ca am inchis si eu ochii si am asteptat sa se produca, cu tabloul Elegantinei pe retina, dar degeaba, ca nu s a produs nimic decat o tuse zdravana :))
    imi place poezia, bine ca numai e o proba cu limita de caractere.

    1. Mai asteapta, in general pica atunci cand te astepti mai putin. Dar cand pica, trebuie sa fii pe faza ca, daca nu, trece.. Da, e „mai altfel” in poezie, spatiile dintre versuri dau o nota aparte.

    2. Apropo de tuse, integreaz-o in poveste, sa vezi ce iese. Gen tusea ca arta si luxul de a o putea integra in peisaj ca element de sine statator. Sau luxul de a putea tusi fara a soarbe privirile deja absorbite de cu totul si cu totul altceva (obiect de arta).

      1. aoleu, daca fac din tuse opera de arta inseamna ca ma aliniez noului curent artistic. asta pentru ca tocmai ce am vazut o stire despre expozitia de cadavre conservate de la Antipa. Fascinant dar si cutremurator. nici arta numai e ce era odata …

      2. Da, asa-i o fateta neplacuta a artei contemporane careia pare ca nimic nu-i e interzis. Am vazut un rechin taiat in doua expus intr-un acvariu, cotat la 200 000 euros, cel putin. Am mai auzit de „arta efemera” gen expunerea unei sute de muste roind in jurul unei panze albe pana cand cadeau toate a datorie . Noroc ca genul asta de „arta” ramane la nivelul de exceptie.
        Serios, tusea ca opera de arta e un act inofensiv si inedit. Daca e bine … tusita.

      3. oho, si inca ce bine, din toti plamanii, gaturile si alte dotari personale. dupa cate pierderi am din cauza virozei ce ma tine la pat de trei zile, ar fi o idee sa le recuperez expunand tusea la muzeu :))

      4. Eu una as exploata evenimentul , o banda sonora integrata intr-un context – poveste – poezie pe blog cu un mesaj „arta la indemana oricui, luxul de a deveni celebru fara efort suplimentar”

  3. A fost unul din articolele care mi-au rezonat profund si care mi-a creat o stare de bine interior. N-a fost insa pe placul „sponsorului”, nu regret, arta-i relativa si asta e perfect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s