La inceput m-a napadit un miros de lemn ars, foc de semineu la capatul noptii, intr-un inceput de intersectie aproape goala, fata in fata cu un semafor inghetat intr-o stare de verde cu palpairi galben-portocalii. Stare de intermitenta tranzitie, in asteptare.
Apoi am vazut buchetul de crizanteme albe prins de tocul ferestrei si m-am gandit imediat, fara sa vreau, ca probabil a murit cineva. Pe parti obloanele erau toate trase iar in gradina lalele roz faceau cu ochiul mai degeaba.
Doua secunde dupa, am trecut pe langa gardul inchis la culoare si, simtind mireasma zambilelor pana si aici mirositoare, am zambit nostalgic si mi-am vazut de drum spunandu-mi ca nimeni nu poate muri intr-o astfel de stare.
Noroc ca mai exista si astfel de zile.
Abisuri 
Răspunde-i lui Diana şi Dan Anulează răspunsul