Din fericire, zambile


La inceput m-a napadit un miros de lemn ars, foc de semineu la capatul noptii, intr-un inceput de intersectie aproape goala, fata in fata cu un semafor inghetat intr-o stare de verde cu palpairi galben-portocalii. Stare de intermitenta tranzitie, in asteptare.

Apoi am vazut buchetul de crizanteme albe prins de tocul ferestrei si m-am gandit imediat, fara sa vreau, ca probabil  a murit cineva. Pe parti obloanele erau toate trase iar in gradina lalele roz faceau cu ochiul mai degeaba.

Doua secunde dupa, am trecut pe langa gardul inchis la culoare si, simtind mireasma zambilelor pana si aici mirositoare, am zambit nostalgic si mi-am vazut de drum spunandu-mi ca nimeni nu poate muri intr-o astfel de stare.

Noroc ca mai exista si astfel de zile.

Anunțuri

Un gând despre „Din fericire, zambile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s