Abisuri

La un moment dat incepusem sa ma plictisesc de moarte, afara parca ploua intr-un fel de toamna intrata la apa, eu priveam de vreo zece minute in gol prin ferestra spalata ultima data inainte de Pasti „nu se face mama sa lasi geamurile de izbeliste in prag de sarbatoare” si ma tot scotoceam dupa ceva idei de zile mari, ceva nou, ceva altceva.

La un moment dat – altul – am luat o foaie alba A4 si m-am uitat indelung la ea, prin ea, pe langa ea, incercat sa o vad dincolo de aparente. Am ridicat-o pana in fata ochilor, in dreptul geamului spalat ca pentru Pasti si am continuat sa o privesc intens, tot dincolo de ea, tot prin ea, sa o imaginez stropita de ploaia mocaneasca, curbata, scofalcita, imperfecta, integrata in context, uda.

Am inchis ochii si am inceput sa vad imagini. Multe. Unele in nuante de gri, altele doar asortate ploii, un deal, un pamant argios, rosu, scurs de tot, cateva tufe de iarba inca verde, frageda. Niste gaini, nu mai mult de doua, un cocos, doua rate, o pisica zgribulita. Cu ochii inca inchisi am ales o pensula subtire, fina, un set de acuarele, doisprezece culori, toate aprinse, un pahar mare, vede, plin cu apa.

Apoi am inceput sa ma joc, un joc ciudat intre mine si foaia alba de hartie, minutios executat, o privire catre imagine, o pensula, doua culori amestecate, un gand, o traire, alta pensula, alte culori, un deal, o mustata de pisica zgribulita, o creasta rosie de cocos infumurat, cateva fire de iarba, putina apa, din cand in cand.

Cand am simtit prea plinul aproape, am deschis ochii si am scris prima poezie.

Afara curg clipe rosii

Amestecate intre ele.

Pe un fond verde, fraged

Trecatori ciudati le privesc trecerile

Suspinand a lehamite

Pe diferite nuante, care mai de care

Mai altfel decat restul.

„Totul trece, in definitiv o culoare

Nu poate fi decat

Binefacatoare.”

Restul a urmat singur, singurel. De atunci am mai desenat cateva imagini si am mai scris ceva poezii. La un moment dat am lasat pensula si culorile pentru mai tarziu si mi-am cumparat un aparat de fotografiat. Am invatat sa caut pisica zgribulita si agila rosie in fiecare peisaj ce trece pe langa mine. Cand le gasesc le dau un nume, scurt, cat o definitie succinta a starii din spatele unei foi ridicate in dreptul ochilor in fata unui geam spalat pentru Pasti. Cateva exemple aici.

Cam asa s-ar rezuma poveste pasiunilor mele, cele ce au strapuns timpul, cele ce m-au modelat dupa forma si infatisarea lor si m-au impins de la spate tragandu-ma mereu numai in sus.

P.S. La un moment dat am ales logica carteziana si atunci m-am simtit incompleta. Pasiunile au pus umarul si au completat totul cu varf si indesat.

Acest articol a fost scris ca raspuns la campania Blogal Initiative „Invita Blogerii sa sustina pasiunea„. Pentru pasionatii in criza de idei si nu numai, o sursa de inspiratie inedita o gasiti in cartea lui Florin Grozea “Hit Yourself – 100 de idei de la pasiune la marea lovitură”