Abisuri

În căutarea adevărului interior

Corabia


Era vorba despre o corabie scufundata, nu se stie de ce, nu se stie nici exact unde. O corabie petrolier pierduta pur si simplu din vedere. Gurile rele spuneau multe, cine avea urechi de auzit putea acumula pareri diverse. Unda de soc a trecut relativ repede, nici doua saptamani mai tarziu aproape nimeni nu-si mai amintea faptul cu certitudinea petrecerii lui suta la suta. Imediat dupa unda de soc, mare parte din oamenii au uitat pur si simplu ca a existat vreodata o corabie-petrolier scufundata nu se stie de ce, nu se stie unde si, nu de foarte mult timp, nu se stie exact cand.

La un moment dat, vreo doi-trei ani dupa, am primit sase timbre si o colita si le-am pus intr-un clasor chinezesc cu coperti matasoase de o culoare in general roz. Eram pe vremea aceea pasionata de timbre si toata lumea parea multumita de situatie. Ma ocupa perioade lungi de timp uitand de lume si ea de mine.

Am privit intens cele sase timbre si colita vreo doua minute pana le-am gasit locul potrivit intre seria de pasari exotice si seria celor patruzeci si nu-mai-stiu-exact-cate judete. Apoi am inchis clasorul si am crescut, trecand la cu totul altceva.

Multi ani dupa, am dat din intamplare peste clasorul chinezesc cu coperta in general roz. L-am sters de praf cu maneca, l-am deschis, am privit lung pagina dupa pagina si mi-am rasfoit amintire dupa amintire. La un moment dat am gasit un timbru cu o corabie-petrolier intr-o colectie de sase timbre si o colita si mi-am adus aminte de un fapt divers vechi. Apoi „am dat cautare” si am gasit o multime de nostalgici pasionati de corabii-petrolier sufundate nu se stie nici unde, nici de ce si nici cand.

Restul nu s-a intamplat dar ar fi putut sa se intample. Acum cinci minute s-ar fi putut intampla cu adevarat, tocmai ce regasisem clasorul cu coperti in general roz si tocmai ma pregateam sa „trec la fapte” cand totul a devenit doar o simpla ipoteza: „daca as fi gasit cu adevarat corabia scufundata …”

Acest articol este inspirat din fapte cu adevarat intamplate pana la un anumit punct si participa la campania Blogal Initiative „Cum a fost prima data„. Pentru cei pasionati , printre multe altele, de corabii si petroliere pierdute, imortalizate pe timbre pierdute la randul lor dintr-o lipsa crasa de coincidente, recomand anunturile gratuite si franturile de viata doar date de inteles in cateva randuri.

10 răspunsuri la „Corabia”

  1. Avatarul lui alma nahe

    Eu habar n-am ce s-a întâmplat cu clasorul meu. Nu ţin minte să-l fi dăruit cuiva…Chiar nu ştiu.

    1. Avatarul lui abisurile

      Fiecare avem cate un clasor pierdut pe undeva … Asta trebuie sa insemne ceva.

  2. Avatarul lui vax-albina

    Măcar corăbiile tale au rămas pe timbre. Ale mele s-au înecat pe rând…

    1. Avatarul lui abisurile

      Of, de ce atata lipsa de optimism, disparitia este doar o stare de spirit.

  3. Avatarul lui Emilia G.

    Clasoarele cu timbre …cred că le putem desemna simbolul unor generații care nu aveau prea multe alternative.

    1. Avatarul lui abisurile

      Bine sintetizat !

  4. Avatarul lui omulvaly
    omulvaly

    mi-ai amintit de clasorul meu ! Daca mi-ai spune si pe unde o fi acum ……

    1. Avatarul lui abisurile

      Pai eu nu sant in stare sa gasesc o corabie intr-un clasor … Apai un clasor intr-un car cu fan 😉

  5. Avatarul lui Irina Bartolomeu

    si uite asa mi-ai amintit ca am si eu un clasor pe undeva… 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      Sunt multe lucruri de care se leaga totusi amintitri si senzatii pe care le uitarea le ingroapa incet, incet. Nu pot explica de ce si cum se face selectia. Eu consideram clasoarele lucruri de cult, le atingeam cu varfurile degetelor, incet, de frica sa nu le stric copertile , apoi le rasfoiam fila cu fila cu aceasi palcere de a descoperi mereu aceleasi timbre. SI totusi, ani dupa, le-am uitat prafuite undeva…

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.