Abisuri

În căutarea adevărului interior

Uneori sunt transparenta


Simteam transparenta

Cumva dincolo de limite

Intre o scurgere si un pic

Tot restul parea suspendat

De o decizie oarecare.

“Mai torn?”

Intrebam

“Daca te lasa inima”

Imi raspundeai rareori.

Tacerile mi-au fost mereu semne

“De ignoranta”

Spuneau unii

“Superioritate fortata”

Gandeau in mod sigur

Altii.

In tot acest timp

Mainile-mi lasau semne discrete

In jurul urechilor

Si cand semnele se estompau

Apasam pana la capat

“Sa vad totusi efectul”

Imi spuneam

“Incercarea moarte n-are”

Ai fi putut sa-mi raspunzi

Intre doua scurgeri.

Paharul insa se golea

Pana dincolo de limite

Si eu doar constatam tacand

Transparenta actului

Si persistam sa ma insel

In cunostiinta de cauza.

img_5146

Uneori am senzatia

Ca vorbesc singura.

Si chiar nu comentez

Ca sa ma aflu in treaba.

Acest articol face parte din categoria “Metafore pentru imagini” co-construita impreuna cu autorul blogului “There and back again.”

5 răspunsuri la „Uneori sunt transparenta”

    1. Avatarul lui abisurile

      Se poate SI mai rau?

  1. Avatarul lui psi

    exact asta îmi venise şi mie în minte. că eşti opacă! unde atâta transparenţă? 😛

    1. Avatarul lui abisurile

      Asta da sens si contrasens. Eu ma luasem de sensul acela in care parca nici n-as exista.

Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.