Se spunea ca si-ar fi tinut un prohod cat o duminica ploioasa de iarna atunci cand, cu un aer funerar agatat de o spranceana, ar fi realizat intr-un sfarsit ca toate ideile oricat de bune si chiar lipsite de mirosul sumbru dar caracteristic al samburelui de initiativa, toate ideile il lasasera balta, mâl descompus in particule verzi suflat cu glazura mov pe margine si multe, da, chiar foarte multe regrete pe cat de autentice pe atat de tardive, sentiment descarnat de a dori ceva cu tot dinadinsul si nu a putea nici acoperit de un giuligiu bleu-marin aruncat fara intentie vadita si lasat acolo, tesut de calitate discutabila, fire vechi cu gauri mari, aspect cadaveric, tendinta putregai si-n rest doar un zambet, genul acela de zambet mortuar si vizibil molipsitor.
Se spunea ca de jur imprejur oamenii il priveau ciudat, mutre alungite vadit de doar importanta momentului, largimea gropii si aspectului general de bula sparta si scursa, verde amestecat cu tarana si apoi metaforizat intr-un fel de text fara cap si coada si, mai mult, fara pic de umor. Caci umorul e moarte sigura la casa omului atunci cand vorbele-s de prisos pentru descrieri morbide de fapte de-a dreptul nesemnificative si pe cat de nesemnificative, pe atat de adevarate.
Se zvonea ca de cand cu prohodul cat duminica de balta, nu mai pusese litera langa idee si faptul, pe cat de dezagreabil pe atat de nelinistitor, nu putea decat sa se asorteze cu morbiditatea ambianta lipsita de cea mai vaga urma de umor. In defnitiv conceptul de fericire poate pica mâl in orice balta si asta taman cand e lumea mai buna si mai adancita in contemplarea senzatiei de neputinta generala indusa de anumite lipsuri la apel.
Se spunea ca n-a disperat si bine a facut. Fara pic de umor dar scopul scuza mijloacele, ce mama naibii ?
Acest text a fost construit cu duzina saptamanii propusa de Psi.
Abisuri 
[…] scris Psi. Abisurile, ComiCultural, carmen […]
Încifrat aș vrea să-ți scriu, ca să vezi și tu cum este
Să te chinui să pricepi ce se spune în poveste
Doar că azi îi mărțișor, început de primăvară
De îți vine să compui serenade la chitară.
Se cuvine deci să-ți spun, direct fără ocolișuri
La mulți ani ! de mărțișor, draga mea prinsă-n „Abisuri” !
Să ai o primăvară de poveste, zile minunate și spor în tot ceea ce-ți vei propune să faci !
Adicatelea vrei sa spui ca n-ai inteles ???? Pai era clar ca lacrima …E … o lipsa de inspiratie acuta. Lipsa de idei, de timp, de cate si mai cate. Iti multumesc pentru primavara si martisor , chiar uitasem , e bine sa iti aduca cineva aminte.
Nu, nu la postarea asta m-am referit. Ci așaaa…, în general… 😆
Mare dreptate avea Machiavelli asta 🙂
Si ie mi se pare uneori. Doar uneori.
şi mâine tot duminică este… şi va ploua. dar nu de aceea voi lipsi de la râşnov. organizare proastă… 😦
Am vazut proba. Nu te-am zarit. Nu era zapada si la teleu parea trist. Pacat…
în realitate era şi mai trist. şi departe… 😦
Da, multă lume spune că umorul te scoate din încurcătură. Mie mi se pare că de multe ori …te încurcă…el! Ai un stil fantastic de a lega lucrurile! Apropo, intri la Sb, bag seamă! Şi blogul? Imi trimiţi un link? Sau eu…unde te citesc?
Daca nu esti facut cu umor mai bine nu, decat o gluma care sa pice prost mai bine pas. SB … alt blog, categoric alt blog.
Mi-ar place să-mi cânt singur prohodul! 🙂
Da, ar fi de-e dreptul comic.
Cum nu cred in „scopuri”…am fost curios sa vad despre ce este vorba…
In primul rand , urmarind scopuri…risti sa nu mai vezi padurea de copaci. In fond scopul nu este o prejudecata?! In al doilea rand asocierea cu mijloacele are ceva…mavhiavelic.
Cred in „mister” si „aventura” iar scopul „zace” in noi…este insasi aceste imbolduri…ce se vor eliberate.
Or fi scopuri „inalte”, nu zic nu…dar iti trebuie „mijloace” pe masura, iar masura este „talantul” primit si inmultit. Faptul ca Machiaveli ne coboara cu picioarele pe pamant, nu inseamna ca are dreptate…
Spunea Radu ca doreste sa-si cante singur prohodul…Oare multi dintre noi, din pacate, nu asta facem?!