Se spunea ca si-ar fi tinut un prohod cat o duminica ploioasa de iarna atunci cand, cu un aer funerar agatat de o spranceana, ar fi realizat intr-un sfarsit ca toate ideile oricat de bune si chiar lipsite de mirosul sumbru dar caracteristic al samburelui de initiativa, toate ideile il lasasera balta, mâl descompus in particule verzi suflat cu glazura mov pe margine si multe, da, chiar foarte multe regrete pe cat de autentice pe atat de tardive, sentiment descarnat de a dori ceva cu tot dinadinsul si nu a putea nici acoperit de un giuligiu bleu-marin aruncat fara intentie vadita si lasat acolo, tesut de calitate discutabila, fire vechi cu gauri mari, aspect cadaveric, tendinta putregai si-n rest doar un zambet, genul acela de zambet mortuar si vizibil molipsitor.
Se spunea ca de jur imprejur oamenii il priveau ciudat, mutre alungite vadit de doar importanta momentului, largimea gropii si aspectului general de bula sparta si scursa, verde amestecat cu tarana si apoi metaforizat intr-un fel de text fara cap si coada si, mai mult, fara pic de umor. Caci umorul e moarte sigura la casa omului atunci cand vorbele-s de prisos pentru descrieri morbide de fapte de-a dreptul nesemnificative si pe cat de nesemnificative, pe atat de adevarate.
Se zvonea ca de cand cu prohodul cat duminica de balta, nu mai pusese litera langa idee si faptul, pe cat de dezagreabil pe atat de nelinistitor, nu putea decat sa se asorteze cu morbiditatea ambianta lipsita de cea mai vaga urma de umor. In defnitiv conceptul de fericire poate pica mâl in orice balta si asta taman cand e lumea mai buna si mai adancita in contemplarea senzatiei de neputinta generala indusa de anumite lipsuri la apel.
Se spunea ca n-a disperat si bine a facut. Fara pic de umor dar scopul scuza mijloacele, ce mama naibii ?
Acest text a fost construit cu duzina saptamanii propusa de Psi.
Abisuri 
Răspunde-i lui maya2013 Anulează răspunsul