Abisuri

În căutarea adevărului interior

De ce scriu


Ma trezesc mai tot timpul plina

Plina de iluzii, de ganduri

Plina de intentii, de gesturi

Plina de ziua care incepe

Plina de mine …

 

Prea plina de mine

Ma scurg printre cuvinte,

La inceput putine

Prin cateva semne

Ma scutur de inutil, ma imbrac in spatii

Ma pornesc la drum golindu-ma de semne

Printre senzatiile generate

De semnele celorlalti.

Exclam uluita „ce senzatie si ultima exclamatie !”

Ceilalti nici nu stiu cat de multe senzatii provoaca

Doar simpla lor prezenta

Imi simt trecerea alunecand

Printre spatiile umplute de altii

Si compun …

Golindu-ma incet pe drum

Adaug sens spatiilor

Tacerilor le pun mot si apoi zamabesc

Cret

Adaugand alte senzatii spatiilor.

Cuvintele nu mi le aleg la intamplare

Ar iesi spatii umplute mult prea standard

Cuvintele mi le leg

In functie de nivel

Cand ma golesc de tot

Sting lumina si ma umplu la loc.

Acest articol este un raspuns la Psiluneala saptamanii in curs.

 

6 răspunsuri la „De ce scriu”

  1. Avatarul lui Adriana

    Prea plinul tău nu seacă. Ba, ne provoacă şi ne arată că se poate scrie şi….altfel!

    1. Avatarul lui abisurile

      Multumesc Adriana, inseamna ca nu ma golesc degeaba 😉

  2. Avatarul lui cita

    esti plina de viata, de dragoste de viata!

    1. Avatarul lui abisurile

      😉 Azi cam … ploua.

  3. Avatarul lui Carmen Pricop

    Golirea e încă o iluzie. Râul curge şi nu îşi termină apele… Curge şi ţine de sete. 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      Bine zici, „tine de sete”, este exact ceea ce simt.

Răspunde-i lui cita Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.