Ningea


Nu ma opream, apasam, nici nu priveam, simteam doar ploaia, bocancii musteau, vantul batea rece prin umbrela veche – sa tot aiba vreo zece, poate chiar mai multi, cine sa-i mai numere ? – nu priveam, doar apasam lasand hazardul sa faca tot, tot restul. Si hazardul isi facea treaba, asezand culorile in ordinea picurilor si umbrelele in jurul culorilor. Trecea timpul printre noi, aburind ferestre vechi in treacat, noi ne priveam tacuti picurii scursi si inaintam in virtutea hazardului : azi ninge, maine ploua, ieri … ieri fuse si se duse printre picuri si lalele – cuiva chiar ii placeau la fel de mult lalelele si asta era fix pe placul altcuiva – cine sa mai spuna ca hazardul nu-si facea treaba asa cum ar fi trebuit sa si-o faca ?

Era in general un oras ploios dar azi nigea. A naibii intamplare !

IMG_1033

IMG_1176

IMG_1015

IMG_1011

IMG_1019

Anunțuri

11 gânduri despre „Ningea

  1. Hm… Brasovul asta are calitatea unei amintiri cum nu multe orase au. Imi e drag cu toate ca imi e pe jumatate strain, dar ce conteaza invelisul cand simt ca i-am cunoscut inima??!
    Stii, cand incepe ninsoarea si abia se aseaza pe asfalt, pasii lasa urme ce ne amintesc ca lasam urme. Vremelnice desigur, dar urme.

    1. Da, amintirile Brasovul le conserva intr-o stare … initiala. Si de fiecare data cand revin, redevin. Si de fiecare data cand plec trag de urme cat pot de tare. Sa le alungesc cumva, sa le intind, pod peste tari …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s