Când ne-am cunoscut mi-a spus că sunt îngerul lui cu ochii verzi. Am făcut o nuntă mică, am plecat în luna de miere, am construit o casă și am crescut trei copii. Apoi, într-o zi, mi-a spus că tocănița-i prea sărată. Că nu-i mai calc cămășile cum trebuie. Că prea stau toată ziua cu nasul în cărți. Că are nevoie de liniște. De spațiu. De o schimbare. Și-a cumpărat o garsonieră și dus a fost. La asta mă gândesc în fiecare dimineață și-mi spun că o să fie bine. Apoi închid ochii și strâng pleoapele cât pot eu de tare.
Lasă un răspuns