Abisuri

În căutarea adevărului interior

În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap

    Sila

    Published by

    Bloger Abisuri

    pe


    Mi-e limba cusută cu fier forjat şi portocaliul lipit de tălpi. Mi-e degetul făcut buric şi unghia ghem. Mi-e capul creştet şi creştetul fir. Mi-a cuvântul coală şi coala albă. Mi-e virgula punct şi punctul spaţiu. Mi-e logica umbră şi umbra moartă. Mi-e moartea silă şi sila noroi. Mi-e noroiul oglindă şi oglinda ne-suflet. Mi-e sufletul ghem şi ghemul fir. Mi-e firul întretăiat şi foarfeca zimţi. Mi-s zimţii tociţi şi pila călăul. Mi-e călău cuvânt şi cuvântul faptă. Mi-e fapta înţepenită între două cuvinte, contrasens sugerat de semne. Mi-e semnul exclamare şi exclamarea întrebare. Mi-e întrebarea ţintă şi ţinta non-crez.

    Mi-e silă.

    Traducere pentru cei ce nu mă citesc dar mă cred invidioasă că nu-s ca ei: nu consider că a-i spune unui om că scrie prost constituie un atac la persoană. Se numeşte doar critică şi poate fi constructivă.

    În schimb consider atacul la persoană sub multe alte forme.

    18 răspunsuri la „Sila”

    1. Avatarul lui Adriana
      Adriana

      …mie intotdeauna mi-a plăcut stilul tau; ti-am adorat multe dintre advertorialele scrise la SB, doar pentru ca erau altfel. Eşti altfel, profundă, cu o metafora de sticlă şi otel, de puncte şi linii, de culoare verde praz şi de esenţe rare, dar cred că ştiu multi asta. Ce mi se pare mie, in schimb, şi imi iartă indrăzneala, mi se pare că insişti prea mult pe tema asta. Devine punct sensibil, nevralgic şi cuvintele se interpretează şi de cine trebuie şi de cine nu trebuie. Scrie cum iti place şi ce iti place, iar ceea ce te intrigă şi ti se pare mediocritate las-o deoparte. Te-ai făcut bine inteleasă cu ce anume nu iti e pe plac, iar dacă crezi că poti schimba ceva, te inseli. Mulţi dintre noi tot limitat şi mediocru vom scrie. Cât despre invidii şi prostii spuse la nervi…cine poate sti cu adevarat ce zace in noi? Toata lumea stie, insă, ca acest cuvant ”INVIDIE”, in cazul tău, nu şi-ar găsi loc. Te pup. Oricum, original mod, cum spuneam, de a-ţi spune păsul…

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Nu mai cred că pot schimbă EU ceva. Încerc să nu mă schimb eu.
        M-am obişnuit să scriu pe blog ceea ce simt, zi de zi, aşa, autentic aşa cum simt. Şi zilele astea mi-a cam pierit cheful de scris. Grav nu? Pentru mine da.
        Am tot citit prin stanga şi dreapta diverse opinii exprimate într-o manieră mai mult sau mai puţin academică şi m-am scârbit de tot. Nu sunt de acord cu atacurile la persoană şi-n ultima vreme numai despre asta e vorba. Se împroaşcă cu noroi în stânga şi dreapta şi ăiă de acuză mai tare atacurile la persoană taman ei aruncă la greu cu noroi. Am citit cuvinte grele pe FB şi am simţit nevoia să o spun aici pe blogul meu, în felul meu. Fără să jignesc pe nimeni. O „simplă” constatare. Cred că e bine să se pună degetul pe rana, altfel ne-am duce de râpă ca naţie (de ce vorbesc oare la trecut?) însă felul în care se apasă doare….

        Răspunde
        1. Avatarul lui Adriana
          Adriana

          Si eu mi-am spus punctul de vedere, deşi multă vreme am tăcut tocmai pentru că imi cunosc locul in tot virtualul asta, dar cred că s-a ajuns aici aiurea, tocmai pentru ca luîndu-se o oarecare atitudine prin blogosferă, lucrurile au degenerat şi lumea a inceput sa se jigneasca. Eu in ultima vreme nu mai citesc mare lucru, mă las pe mainile fb-ului şi mă mulţumesc cu ce gasesc pe acolo. Asa nici nu intru in conflict cu oameni pe care îi respect, nici cu cei la care tin sau…in fine, ar mai fi şi altă categorie. Tu nu vorbi la trecut şi nici de silă de a scrie. Nu-ţi plac unii oameni şi scrisul lor? Asta e, curăţenie nu se face. În ultima vreme îmi piere şi ultima umbră de încredere în mine şi nu mai ştiu dacă merit să fiu pe aici…

        2. Avatarul lui abisurile
          abisurile

          Eu am spus deja ca ceea ce nu-mi place nu citesc. Si am mai spus ca fac orice sa nu devin mediocra. Am plecat din tara din cauza mediocritatii (era prin 98 …) era epoca in care un om cu patru clase conducea lumea (ai auzit sigur de Nicolae), epoca in care educatia nu conta nici cat negrul sub unghie. Era epoca cand vocea mea (firava prin definitie) nu conta. Aici am invatat ca daca nu spui ceea ce ai de spus te calca toti in picioare. Si acum spun. Asta e …

        3. Avatarul lui Adriana
          Adriana

          …ok. Am inteles. Succes in tot ce vei face, dar sa ştii că tot vei fi ranită ..de cuvintele unora. O seară bună.

        4. Avatarul lui abisurile
          abisurile

          Stiu… Dar trebuia s-o zic. Nu eram vizata eu. Dar imi dau seama cat de complexa e specia umana. O fi de bine?

        5. Avatarul lui Adriana
          Adriana

          Nimic nu mai pare de bine, dar din poziţia mea e si mai greu. Nu vreau să mă cuprindă inversunarea nimănui, nici a celor cu duritate in cuvinte, nici a celor ce vor sa schimbe lumea şi nici a celor …care tac…dar a caror vibratie o simt prin scrierile lor bune sau nu.

    2. Avatarul lui Adelina Gabriela
      Adelina Gabriela

      Eu m-am saturat de oameni rai…uneori imi doresc sa ma teleportez intr-un alt colt de lume, chiar daca suna pueril. Simt ca desi ofer respect, ascultare, blandete, nu primesc deloc la fel inapoi, chiar daca nu deranjez prea mult. Unele persoane sunt mult prea dificile pentru a fi intelese, iar atitudinea negativa pe care o afiseaza, le va aduce exact acelasi lucru-rau/rautate/dusmanie/antipatie. Mult succes ! La multe articole reusite! 🙂

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        In scris e greu sa te faci inteles. Comunicarea este 80 % comportamentala. Cele mai grave erori de comunicare le facem prin scris pentru ca cel ce citeste, intepreteaza. E uman.Cand insa se folosesc cuvinte”grele” nu exista dubiu …

        Răspunde
        1. Avatarul lui Adelina Gabriela
          Adelina Gabriela

          Foarte adevarat! Insa mai stiu ca si cei mai renumiti scriitori au avut critici, si sunt sigura ca multi i-au invidiat, insa au mers inainte! Mereu mergem inainte, indiferent de obstacolele pe care unii le pun in drumul nostru…

    3. Avatarul lui Oana
      Oana

      La cât de mult se interpretează cuvintele… nu mă miră.
      Tu scrie înainte, cine te cunoaşte, te ştie, te acceptă, te admiră.
      Am tot auzit în ultima vreme despre episoade urâte, inclusiv pe bloguri. Oameni care folosesc, simplu la prima vedere, adrese de email ale altora, eventual si titlul blogului si arunca…invective. Injura oameni, preoti, pastori etc. Cine ne cunoaste ar trebui sa stie cand e altcineva in spatele unor astfel de mesaje. Dar poate ca, de fapt, nu ne cunoaste indeajuns…
      Scrie, lasa sila undeva in spate, si mergi inainte. Cainii latra, ursul merge! E motto ul meu, mai nou.

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Nu ma deranjeaza cand sunt atacata, trec peste, ce mi se spune e interpretare, e normal, oamenii din virtual nu ma cunosc, daca imi spun ca scriu abstract si incalcit consider ca e o parere relativa la felul meu de a scrie si nu atac la persoana. Ceea ce ma deranjeaza este volumul dens de injurii si apelative de tot felul care injurii si apelative de tot felul vin taman din partea celor „ofuscati” de atacurile la persoana. Ce ma deranjeaza e ipocrizia.

        Răspunde
    4. Avatarul lui dordefemeie
      dordefemeie

      Fii doar TU, lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca…

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Sa fiu doar eu e simplu, eu nu pot fi altcineva;-) Restul … se va estompa.

        Răspunde
    5. Avatarul lui calinakimu
      calinakimu

      Strarile tale de alteritate controlata…dintr-o vadita dorinta de a sparge tiparele…nu-mi displac…Oricum…poate constitui motive de meditatie, de activare a gandirii crucificate in etichete….

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Multumesc.

        Răspunde
    6. Avatarul lui Claudia
      Claudia

      Pff… sunt relativ straina de genul asta de atacuri, dar pot intelege cum trebuie sa te simti. Eu recunosc, m-am ales pe mine. In ultima vreme am scris mult, dar deloc public si cu toate ca nu mi-a fost simplu dupa o vreme am inceput sa ma obisnuiesc. Acum imi place cum ma simt, nu e alta cale inafara de a fi noi insine.

      Tu cand scrii obligi rotitele noastre la invartire si nu-mi e dat sa gasesc asta pe prea multe bloguri. O critica venita de la tine nu poate fi decat constructiva asa cum sunt sigura ca o critica venita inspre tine o vei filtra si vei lua din ea ce e constructiv, daca e.
      Atacurile sunt in ziua de azi „arma prostului”, e ceea ce se promoveaza ca lege a izbutirii: e mai simplu sa-ti faci un nume denigrand ceva creat de altul.

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        De fapt eu n-am fost atacata decat f, f putin in comparatie cu altii. Ceea ce m-a dezgustat a fost noroiul aruncat de cei ce dadeau lectii „cum sa nu arunci cu noroi”. Pot accepta sa-mi spuna cineva ca scriu prost, ca textele mele sunt imposibile, etc, etc. Nu consider in nici un fel asta drept atac la persoana. Ceea ce ma deranjeaza insa e ipocrizia si jocurile in doua tente. Si, precum zici, ca si tie mie-mi place sa scriu si cand o fac o fac pentru a pune undeva la adapostul literelor o senzatie pe care am considerat-o deosebita.

        Răspunde

    Lasă un comentariu

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Bună,

    Sunt Dana

    Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc

    Articole recente