Aparenţa melcului devenit punct


Aparenţele îi dădeau dureri de cap, fix între sprâncene, mai întâi sprânceana stângă, fix lângă tâmplă, mai apoi mijlocul frunţii, vârful nasului, mai apoi sprânceana dreapta, urechea dreapta, ochii, în jurul ochilor.

Aparenţele nu-i permiteau să privească omul „ochi în ochi”, aparenţele-l supuneau tăcerii silite, el cu gândurile lui, el într-o continuă aprobare a propriilor gesturi şi fapte, el în mijlocul unui cerc, el cu el împotriva aparenţelor. Îşi ţinea gândurile în jurul palmelor strânse pâlnie peste urechi, închidea ochii şi-şi imagina literelele, rândurile i se prelingeau printre degete, vedea textele precum faptele, dincolo de aparenţe, stările le punea pe seama degeteor „de la degete mi se trag toate”, îşi privea degetele, albe, strânse pungă in jurul ochilor, se imagina punct în mijlocul vidului, zgomot pe margine, se imagina zgomot dincolo de lume, se imagina în fel şi chip, degetele îl aduceam mai întotdeauna la realitate, firul, prinderea de aparenţe, magnetul locului strâns în jurul lui, lumea devenită punct şi el rază. Când simţea limita de sus îşi punea ochelarii, vedea strâmb pe la margine, nu-i pasă de margine, ignoră pe cât putea marginile, vedea strâmb pe sus, ignora şi susul şi josul, se concentra numai pe punct, punctul mărit, firul strângea punctul şi el devenea melc în jurul aparenţei-punct.

Aparenţele-i dădeau dureri de cap, el nu le mai bagă în seama, nici durerile, nici aparenţele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s