Muşc din timp câte-o felie
Cât să-mi ţină secundele consolidate
Înţepate cu bolduri
Şi apoi înşirate
În ordinea cunoscută a faptelor
A non-faptelor
În ordinea descrescătoare a aparenţelor
Pe placul tendinţelor
Antiteza dorinţelor.
Muşc din timp câte-o felie
Cât să-mi ţină gura ocupată
Cu problemele altora
Cu gustul şi aparenţele altora
Unora le place jocul
Şi eu nu pot să rad cu gura plină
Eu doar îmbrac imposibilitatea
În degete
Şi apoi iau notiţe pe ziduri diverse.
Omul din notiţe învaţă chiar şi cu gura plină.
Câteva explicatii aici.
Mintea plină…gura plină…Cum o fi inima inima? N-o fi goală?…
Prea plina.