Te îndopai cu prostia peştilor eşuaţi la ţărm, tu cel fără de griji, tu cel fără de direcţie stabilită în prealabil, tu mai presus de toţi alţii, singurul cunoscător al adevărului unic, suma tuturor adevărurilor împărţită la un mereu acelaşi număr, tu numărul par, parul aruncat la întâmplare, peştele lovit de par şi eşuat la mal.
Te îndopai cu ignoranţa peştilor eşuaţi la mal zâmbind satisfăcut în spatele oaselor scuipate printre dinţi, tu mai marele peştilor eşuaţi la mal, tu te hlizeai de necazul oaselor amestecate în nisipul pietros, oase de tot felul , peşti peste alţi peşti, covor de dimensiuni respectabile, tu tipai cât te ţinea gura ta de fost peste, tu urlai cu oase cu tot până dispăreau toţi, şi oasele şi malul şi peştii.
Te amăgeai oglindindu-ţi preferinţele în negaţiile celor din jur, tu osul ultim, tu suma tuturor oaselor împărţită la un mereu acelaşi număr par, tu parul transfomat în mal, tu valul devenit mare.
Te stingeai răpus de valuri, înghiţit de negaţiile peştilor eşuaţi la mal, tu cel din urmă os consumat până la piele, tu mai marele pielii arse, tu existai dincolo de toţi ceilalţi, dincolo de tine, neantul.
Te consumai consumând la rândul tău pe o suprafaţă de rază variabilă, azi vânt răpus de soare mâine poate invers sau poate deloc, tu existai în pofida tuturor.
(Dincolo de aparenţe)
Abisuri 
Răspunde-i lui Șoseta cu Povești Anulează răspunsul