Nu am să încerc să descopăr „fapta”, e-un pic cam dimineaţă pentru introspecţii sherlock-holmesiene. Mă voi limita la a observa că, dacă peretele reprezintă „infinitele posibilităţi” iar cuiul serveşte drept „reper”, apăi movul întâiul şi culoarea oxidului de fier al cuiul, nu prea se „lovesc” cromatic.
Multumesc ! Posibilitatea ca posibilitatea dar unde sa pui cuiul?
Chiar aş fi vrut să atac într-o postare pe blogul propriu despre un fapt 100% real subiectul „cuiul”. De fapt „cuiele”. Fiindcă fostul proprietar al casei în care m-am mutat a avut o pasiune căreia eu unul nu am reuşit să îi găsesc o justificare, o explicaţie care să se-ncadreze în sfera normalităţii : bătutul cuielor în pereţi, tocuri de uşi, uşi, tocuri de ferestre, obiecte de mobilier static şi, în principiu, oriunde s-ar mai fi putut bate. Înainte de a mă apuca să renovez pereţii, din patru camere şi un hol am scos peste 200 de cuie. Aşa că se pare că, cel puţin pentru unii, unde pui cuiul contează mai puţin. Pereţi să fie …
Probabil isi cautau reperele 😉 Cu un singur cui nu se face vara, nu? Asptept cu nerabdare articolul respectiv.
Ori ţi-a stat ceasul, ori a picat netul pe când căutai cu Google cizme de cauciuc pentru toamnă? 😆
😉 Ceasul mi-a ramas in urma , drept e. Dar numai atat. Un indiciu : cautarea, da cautarea.
Am incercat prin eliminare. Nu eşti cuc, cui, cizmă. Ai repere. Iar fapta te-a supărat. De aia am zis ce am zis. Pricep şi eu ce mi se potriveşte.
PS Vreau să înţeleg. Nu vreau cartea căci am cumpărat-o, am citit-o şi recitit-o. De fiecare dată descopăr ceva nou. Eşti formidabilă, nu te lua după liste şi comentatori de liste. Părerea mea.
Nu ma iau, sincer. O sa „dezvalui” pe seara. Multumesc !
[…] idee cum se vor ţese legăturile între cele N poveşti, deocamdată visez (încă) cai verzi pe pereţi mov şi-mi caut reperele în jurul cuielor înfipte de alţii; Deocamdată învăţ din greşelile […]
Abisuri 
Nu am să încerc să descopăr „fapta”, e-un pic cam dimineaţă pentru introspecţii sherlock-holmesiene. Mă voi limita la a observa că, dacă peretele reprezintă „infinitele posibilităţi” iar cuiul serveşte drept „reper”, apăi movul întâiul şi culoarea oxidului de fier al cuiul, nu prea se „lovesc” cromatic.
Multumesc ! Posibilitatea ca posibilitatea dar unde sa pui cuiul?
Chiar aş fi vrut să atac într-o postare pe blogul propriu despre un fapt 100% real subiectul „cuiul”. De fapt „cuiele”. Fiindcă fostul proprietar al casei în care m-am mutat a avut o pasiune căreia eu unul nu am reuşit să îi găsesc o justificare, o explicaţie care să se-ncadreze în sfera normalităţii : bătutul cuielor în pereţi, tocuri de uşi, uşi, tocuri de ferestre, obiecte de mobilier static şi, în principiu, oriunde s-ar mai fi putut bate. Înainte de a mă apuca să renovez pereţii, din patru camere şi un hol am scos peste 200 de cuie. Aşa că se pare că, cel puţin pentru unii, unde pui cuiul contează mai puţin. Pereţi să fie …
Probabil isi cautau reperele 😉 Cu un singur cui nu se face vara, nu? Asptept cu nerabdare articolul respectiv.
Ori ţi-a stat ceasul, ori a picat netul pe când căutai cu Google cizme de cauciuc pentru toamnă? 😆
😉 Ceasul mi-a ramas in urma , drept e. Dar numai atat. Un indiciu : cautarea, da cautarea.
Am incercat prin eliminare. Nu eşti cuc, cui, cizmă. Ai repere. Iar fapta te-a supărat. De aia am zis ce am zis. Pricep şi eu ce mi se potriveşte.
PS Vreau să înţeleg. Nu vreau cartea căci am cumpărat-o, am citit-o şi recitit-o. De fiecare dată descopăr ceva nou. Eşti formidabilă, nu te lua după liste şi comentatori de liste. Părerea mea.
Nu ma iau, sincer. O sa „dezvalui” pe seara. Multumesc !
[…] idee cum se vor ţese legăturile între cele N poveşti, deocamdată visez (încă) cai verzi pe pereţi mov şi-mi caut reperele în jurul cuielor înfipte de alţii; Deocamdată învăţ din greşelile […]