Metafora cuiului (concurs)


Am uitat să mai plec, pur şi simplu m-am prins în secundarul agăţat de peretele mov, m-am agăţat la rândul meu în cuiul ruginit înfipt în peretele mov, uitându-mă lipit de peretele mov cu secundar cu tot.

Treceau secundele ca nebunele, încercam să le dau un număr, nu reuşeam, erau secunde cu măşti cu tot, înghiţeam în sec şi o luam de la capăt. La un moment dat a cântat cucul şi atunci mi-am amintit : eram într-un loc improvizat de o situaţie improvizată iscată din pura întâmplare a unei priviri lipite de un perete mov, proaspăt vopsit. Mirosea a situaţie tăvălită prin infinitele căutări – îmi aminteam, căutam ceva, nu mai ştiam cu precizie ce, nu mai ştiam cu precizie nici cum, ştiam cu foarte mare precizie unde, cuiul mi-era reperul şi peretele infinitele posibilităţi, nu îndrăzneam să-mi ridic nasul să le număr, îmi spuneam că oricum posibilităţile de genul lor n-au număr – mirosea a situaţie tăvălită prin infinitele căutări şi fără capăt predefinit, clopotele băteau secunde zguduind pereţi mov şi cuie ruginite, încruntam sprâncene căutând soluţii, nu găseam, priveam lumea printr-un geam rotund cu gratii fine, lumea se scurgea într-un ritm secund, sacadat, lumea se împiedica de cuie ruginite, lumea privea cuiele ruginite din perspectiva cizmei de cauciuc, lumea îşi scotea cizmele de cauciuc şi urla cât o ţinea gura, cu cuie cu tot, priveam lumea din perspectiva cuiului, rugina îmi dădea aripi, era vremea să plec.

Concurs : cine descoperă “fapta” din spatele cuiului primeşte un volum din “Verde praz”. Prin poştă. Dacă vrea.

Concurs deschis oricui – un simplu comentariu e de ajuns – concurs deschis până mâine seară la acelaşi ceas. Cu cuc. 18:30 GMT

9 thoughts on “Metafora cuiului (concurs)

  1. Nu am să încerc să descopăr „fapta”, e-un pic cam dimineaţă pentru introspecţii sherlock-holmesiene. Mă voi limita la a observa că, dacă peretele reprezintă „infinitele posibilităţi” iar cuiul serveşte drept „reper”, apăi movul întâiul şi culoarea oxidului de fier al cuiul, nu prea se „lovesc” cromatic.

      1. Chiar aş fi vrut să atac într-o postare pe blogul propriu despre un fapt 100% real subiectul „cuiul”. De fapt „cuiele”. Fiindcă fostul proprietar al casei în care m-am mutat a avut o pasiune căreia eu unul nu am reuşit să îi găsesc o justificare, o explicaţie care să se-ncadreze în sfera normalităţii : bătutul cuielor în pereţi, tocuri de uşi, uşi, tocuri de ferestre, obiecte de mobilier static şi, în principiu, oriunde s-ar mai fi putut bate. Înainte de a mă apuca să renovez pereţii, din patru camere şi un hol am scos peste 200 de cuie. Aşa că se pare că, cel puţin pentru unii, unde pui cuiul contează mai puţin. Pereţi să fie …

      1. Am incercat prin eliminare. Nu eşti cuc, cui, cizmă. Ai repere. Iar fapta te-a supărat. De aia am zis ce am zis. Pricep şi eu ce mi se potriveşte.
        PS Vreau să înţeleg. Nu vreau cartea căci am cumpărat-o, am citit-o şi recitit-o. De fiecare dată descopăr ceva nou. Eşti formidabilă, nu te lua după liste şi comentatori de liste. Părerea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s