Camera de jos


Îmi plăcea la nebunie camera de jos. Şi muzica din camera de jos, şi paharul de ţuică. Unul, două, cine să le mai numere ? Şi mai ales îmi plăceau la nebunie amintirile. Locurile, da, locurile vin cu amintiri cu tot. Cu personaje cu tot, cu sentimente, cu tot tacâmul vin locurile. Nu, locurile nu vin, locurile rămân. Noi plecăm, ne întoarcem, iar ne întoarcem …  şi tot aşa cu amintiri cu tot. Cu noi puţin câte puţin mai puţin. Noi găsim locurile cu pahare cu tot, cu oameni, magnolii, cu lalele cu tot. Muzica le aşează pe toate într-o ordine ciudată. Vremurile. Un pahar, două pahare, un vers, o cântare.

Îmi plăcea la nebunie imposibilitatea paginii. O începeam cu gândul s-o termin. N-o terminam. Mă luam cu amintirile. Paharele. Gândurile. Proiecţiile. posibilităţile. Îmi plăcea la nebunie neprevăzutul stării de bine.

În definitiv nostalgia e şi ea o stare de bine ca oricare alta.

6 gânduri despre &8222;Camera de jos&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s