Vă place menta?


Tipul din faţa mea avea ochelari pătraţi, genul acela de ochelari în pas cu vremea. Era undeva înspre doisprezece şi el se aşezase pe scaunul din faţa mea, îşi rânduise frumos sacul din piele maro pe genunchii strânşi cu grijă, mă privise în treacăt – în acel moment precis îmi dădusem seama că-l priveam cu insistenţa celui care nu văzuse în viaţa lui un sac de piele maro aşezat cu grijă pe nişte genunchi strânşi cu grijă sub un tip cu ochelari pătraţi- şi apoi îşi deschisese cartea la pagina marcată cu un semn de carte imaginat dintr-un bilet de metro deja folosit.

Eu îmi imaginsem că citeşte Proust, habar n-am de ce taman Proust, poate pentru că eram într-o dispoziţie de Proust, genul acela ciudat de dispoziţie care ar fi putut să rimeze foarte bine şi cu Camus sau cu Schopenhauer dar care nu rima decât cu piticii din capul meu care îmi dădeau impresia că sunt alteceva decât aş fi putut fi şi asta înspre marea disperare a celor care mai credeau în inocenţa afişată nonşalant de perechea de ochi verzi cu ţintă profundă.

Tipul din faţă mă privise în treacăt şi apoi îşi văzuse liniştit de ale lui, întorcând din când în când paginile cu o delicateţe pe care nu i-aş fi bănuit-o dacă nu l-aş fi observat-o cu atenţie timp de șapte statii nu prea lungi într-un metrou aproape gol şi aerisit şi aproape lipsit de “pick-pockeții” aia nenorociţi de care mi-era atat de jenă – când îi simteam pe-aproape, îmi strângeam geanta la piept şi încercam să dau impresia că mă doare în cot de intenţiile lor de fiecare argumentate puternic de nişte fapte înduioşătoare şi în care mai există încă fraierii care să creadă.

Privindu-l pe tipul din față nu-mi imaginam nimic. Era o privire vidă, genul de privire compatibilă cu traseele lungi şi dese în care întâlniri de tot felul există, dar pe care care le evit dintr-un simplu şi motivat instinct de conservare. Al meu, al cuvintelor, al celorlalţi. La ce bun arderile degeaba?

Există însă şi momente pe care nu le poţi evita, genul de moment care-ţi deschid inima, îţi smulg pur şi simplu leucoplastul de pe ochi şi te fac să te întrebi, să-ţi imaginezi, să inventezi scenarii privind semnificaţia unui gest, a unei pagini întoarse, a unui titlul abia ghicit. A unor oameni.

Momentul cu pricina a sosit undeva între Porte Maillot şi Argentine. Femeia între două vârste avea părul “aubergine” şi privirea voioasă. A privit fără să privească vagonul gol şi s-a aşezat lângă tipul din faţa mea. M-a atins fără să vrea pe vârful pantofului negru, şi-a cerut scuze, eu am privit-o fără să o privesc şi i-am zâmbit fără să-i zâmbesc. Ce-o fi crezut femeia între două vârste de golul din faţa ei? Ce viaţă atribuise oare femeia între două vârste golului din faţa ei? Ce credea, ea, femeia între două vârste despre lipsa mea de interacţiune, despre senzaţia de vid voit din faţa ei? Îşi punea femeia între două vârste aceleaşi întrebări stupide asupra tipului din faţa mea? Îşi imagina ea, femeia între două vârste paginile alea la fel de filozofice pe cât mi le imaginam eu? Ştia oare femeia din faţa mea că eu nu pot inventa niciodată poveşti cu o ea părăsită de un el sau cu un el care înşală pe bandă rulantă ? Ghicea oare femeia din faţa mea că mie nu-mi spun absolut nimic poveştile de genul asta, că nu mă reprezintă în nici un sens astfel de poveşti, că eu nu am trăit astfel de tragedii, nu ştiu ce înseamnă astfel de tragedii, că eu n-aş putea inventa astfel de tragedii? Ştia oare femeia din faţa mea că eu inventăm doar scenarii banale, scenarii absurde legate de o oameni banali, fapte absurde, lucruri anodine?

Articolul integral îl gasiti aici

Anunțuri

9 gânduri despre „Vă place menta?

      1. Bine, vorbesc în numele meu: mie îmi place stilul tău, indiferent de subiectul pe care îl abordezi. Ai un stil aparte care pe mine mă face să vin de fiecare dată cu interes şi să plec de fiecare dată cu senzaţia că am mai câştigat ceva. 😉

      2. 😉 M-ai binedispus şi-ţi mulţumesc ! Sunt zile în care mă gândesc că nimeni nu mă înţelege şi că pe nimeni nu intereseză cotidianul meu anost.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s