Casablanca

 “Zborul dumneavostră a fost anulat”. Ajunsesem dimineața devreme în aeroport și mă întâmpinase hazardul. Impactul cu anunțul mă trezise de-a binelea chit că nu mă culcasem deloc. Un tip cu ochelari fini și zâmbet gros îmi propusese un alt zbor, cu escală la Tanger. Îl luasem, ce era să fac?

La Tanger pista era perpendiculară pe tărm. Se vedeau valurile, pietrele, se vedeau atâtea de multe de mă întrebasem dacă un cumva aterizasem deja. De fapt nu aterizasem, asta se petrecuse vreo cinci minute după. Un impact aer-sol imposibil de trecut cu vederea. Zdrag –solul. Cutremurător. Am privit aripa din dreapta, mi-am numărat degetele, am privit vecina din stânga, am așteptat să ne rupem în două amândouă dar pilotul a început să ne vorbească calm. O voce groasă, cu accent. Totul se desfășurase conform planului.

Cinci ore mai târziu, mă mutam din avionul alb într-un taxi galben, vechi, și apoi, din taxiul galben, vechi, în praful din Casablanca. În plină tranzitie aveam certa senzație că mă pierdusem undeva pe drum. Nu rămăsese din mine decât amintirea impactului aer-sol. Zdrag –solul. Cutremurator…

Atâta vreme cât există motivația  și simetria hazardului totul e posibil… De data asta scăpasem.

Apoi totul se desfășurase conform planului. Pe seară, conform planului, căutasem un restaurant numit „Dauphin” pe care-l găsisem  în cele din urmă  fix perpendicular pe direcția indicată inițial de un număr relativ important de oameni.Îi întrebasem pe rând și-mi răspunseseră indicând tot felul de direcții.  Existau căi , oameni și direcții. Totul era relativ la ceva. Strada era relativă la port și restaurantul la stradă. Toate perpendiculare una pe alta.

Cerusem un pește prăjit în sare pe care îl savurasem curățat de oase. De oase îl curățase un chelner scund care făcuse din curățatul peștelui  un întreg spectacol. Mă simțeam mică, înghițită pe pește și mâncată de chelner. Peștele mă privea mare, cu ochii bulbucați, chelnerul zâmbea mut. Priveam fix peștele și, la rândul ei, mă privea fix în ochi o pisică . Privind pisica, mă întrebăm la rândul meu, dacă ar trebui să îi dau capul sau coada? În final îi dădusem puțin din mijloc.

A doua zi, conform planului, zborul Royal Maroc plecase cu o întârziere de o oră. Conform planului, totul mergea strună.

Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând