Abisuri

În căutarea adevărului interior

În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap

    Și tot așa

    Published by

    Bloger Abisuri

    pe


    A hand holds orange, yellow, and red baby tomatoes over a grainy tabletop.

    @ Chinh Le Duc

    Cum e când vrei și nu poți,  sau poate că poți și nu vrei, sau poate că nu știi că vrei dar de fapt nu poți, sau poate că nu știi că poți dar de fapt nu vrei ?

    E ca și cum ai strânge o roșie între degete și s-ar scurge zeama printre degete și, odată cu degetele, s-ar evapora încet – încet și zeama printre degete și ar dispărea încet – încet și roșia odată cu zeama și, odată cu roșia, ai dispărea și tu puțin câte puțin, doar simțind cum picură gustul printre degete și poate că ai gusta puțin, foarte puțin, din degete, sau poate că nu si atunci te-ai intreba, poate, cum e când vrei și nu poți,  sau poate că poți și nu vrei, sau poate că nu știi că vrei dar de fapt nu poți, sau poate că nu știi că poți dar de fapt nu vrei.

    Și tot așa…

     

    7 răspunsuri la „Și tot așa”

    1. Avatarul lui Aripidineșec
      Aripidineșec

      ce e mai fascinant la ce scrii e ca tu gândești cu creierul tturor și citești gândurile întrbările primordiale ale tuturor.Mă înteb de ce sunt în scaun cu rotile?poate ca mă pot ține singură în picioare dar nu conștienzizez că pot …și tot așa….Tu, spre deosebire de mine conștientizezi și scrii….eu nu stiu, sau nu pot…și tot așa!

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Mi se spune des ca despic firul in … 14. De acolo cred ca mi se trage. Vad viata ca o varza cu zece randuri de foi. Descopar o parte din mine in fiecare foaie. Am citit odata ceva (*) care suna astfel „Fiecare suntem un fel de parţial ceva” si cred ca sintetizeaza foarte bine esenta vietii. Suntem ceea ce ne imaginam, atat si nimic mai mult. A vrea – sentimental – si a putea – rational – sunt cei doi mari inamici cu care ne luptam pe tot parcursul descoperirii de sine.

        A scrie reprezinta pentru mine un mod de a lasa in urma semnul trecerii prin diferitele etape ale vietii. Scrisul este ca acel drum spre casa pe care ti-l marchezi cu firimituri de paine. Asta in cazul in care vei dori si vei putea, sau poate numai vei dori sau poate numai vei putea dar nu vei dori sa te intorci. Si tot asa.

        (*) Ileana Vulpescu Arta Compromisului

        Răspunde
        1. Avatarul lui Aripidineșec
          Aripidineșec

          Învăţ iată de la tine bucuria scrisului. Mă bucur că ţi+am dat follow şi sper să mă molipsesc de yborul tău printre trăiri,sentimente şi eu!

        2. Avatarul lui abisurile
          abisurile

          Multumesc ! Sper sa aduc o raza.

    2. Avatarul lui joculdeavatiascunselea
      joculdeavatiascunselea

      Granitele fine dintre a vrea si a putea, sunt ca niste fisuri adanci ce ne segmenteaza. „Circulati, circulati!” ne dirijeaza viata, semnalizand grabit. Dar unii nu vor sau nu pot sau nu stiu ca vor si nu pot si atunci privesc intunecimea abisului…

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Granitele acestea rup. Omoara. Dor. Rasfrang. Distrug. Ingroapa. Dezgroapa. Patraund.

        Răspunde
    3. Avatarul lui Iosif
      Iosif

      Cineva ‘acolo sus’ a creat din omul perfect, natural, sensibil, sentimental si rational LIBER, „facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, o modificare a perceptiei simturilor, o mutatie genetica la nivelul celulei, inversând toata perceptia absolutului, dintre bine si rau, lumina si întuneric iubire si ura, frumos si urât , mutatie care sa transmis si se transmite genetic din generatie în generatie, iar interventia stiintei moderne( acutizeaza aceasta stare a inversarii prin medicamente si informatii falsificate, imitatii a Adevarului Absolut, Atemporal ..

      Răspunde

    Lasă un comentariu

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Bună,

    Sunt Dana

    Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc

    Articole recente