@ Aaron Burden
Granițele rup. Omoară. Dor. Răsfrâng. Distrug. Îngroapă. Dezgroapă. Pătrund. Înving.
Suntem ceea ce ne imaginăm că vrem să fim și uneori suntem fără să stim. Și, pentru că există dubii, există scrisul.
Scrisul este ca acel drum spre casă pe care ți-l marchezi cu firimituri de pâine. Asta în cazul în care vei dori vreodată și vei putea, sau poate numai vei dori sau poate numai vei putea dar nu vei dori, să te întorci.
Și tot așa.
Abisuri 
Foarte frumos spus. Scrisul ramane o poteca spre tine.
Si mai frumos spus !
Când ratiunea si constienta de sine a devenit activa, fiinta rational-sentimentala a simtit dorinta de a-si exprima sonor sentimentele, de a le exterioriza si împartasi cu fiintele asemanatoare, astfel a aparut la început …CUVÂNTUL… !
Cuvintele sunt expresia sentimentala a fiintei umane prin care ne conectam, învatam unii de la altii evoluând spre Lumina si viata atemporala, sau spre abisul întunecat al nefiintei.
„Cuvintele Mele sunt duh si viata .”
Firimiturile acestea duc înapoi către cei care am fost, către cei care suntem dar nu și către cei care vom fi: într-o casă cu multe intrări și pasaje secrete, dar o singură ieșire.
Suntem de fapt partea aceea nevazuta pe care n-o stie nimeni si, cel mai adesea, nici macar noi.