O lăsasem baltă

@Pro Church Media

Îi făcuse o plăcere teribilă să mă ude din cap până în picioare. Nu văzusem oamenii lipiţi de ziduri. Sau poate îi văzusem dar nu-i băgasem în seama. Era prea de dimineaţă să bag în seama oameni lipiţi de ziduri. Ascultam în căşti şi tot restul nu mai conta. Când trecuse pe lângă mine mă împroşcase cu o apă rece, de o culoare indefinită. Un fel de maro-gri cu iz de astfalt ud. Blugii strâmţi luaţi „de pe sârmă”musteau a baltă şi eu lăsasem căştile baltă şi emisiunea continuase în căşti fără mine. Încercam să găsesesc drumul, banda aceea de astfalt cu dungă pe mijloc dar nu dădusem decât de un fel de „valuri-valuri”. Păreau reci şi oamenii se fereau de ele. Abia atunci remarcasem oamenii. Se târau pe lângă ziduri ţinându-se strâns de nişte umbrele în general negre. Aveau noroc, nu bătea vântul.

Când am ajuns la Primărie nu era coadă mare. Pe jos era o linie roşie şi-n spatele ghişeului un bărbat trecut bine de cinzeci. Omul încerca să educe în felul lui.”Să staţi în spatele liniei, să o luaţi prin dreapta, nu prin stânga”. Şi tot aşa. Mă bufnise râsul dar mă abţinusem. Poate mă înşelam. Când i-am spus numele, omul din spatele ghişeului mi-a întins mâna, aşteptând să-i dau. Eu ştiam ce trebuia să-i dau, vroiam doar să văd dacă procedura funcţiona. ŞI chiar funcţiona. I-am întins paşaportul românesc cu domiciliul în străinătate şi omul l-a apucat cu un rânjet ciudat pe buze. Apoi a luat o foarfecă şi a început să taie. Sadic. Mi s-a părut ciudat felul în care tăia şi mi-am spus că-i felul lui de a se răzbună pe slujba din spatele ghişeului. Când terminase de tăiat rânjise şi mă întrebase de ce mă întorceam. Mă gândisem să-i răspund dar se făcuse coadă în spatele meu şi o lăsasem baltă.