2 bani și o gară


Flash 24– „A greși și a fi iertat”

Literatura ca utopie

Am greșit când te-am ascultat povestind orașe printre oameni mici, grăbiți și prăfuiți. Străzile tale mi s-au părut încă de la început prea galbene și, semafoarele tale, mult prea  gri. Exista, acolo, în mijlocul bulevardului larg, un loc anume. Cineva trasase pe astfalt o dungă, fină, mov și acolo, în echilibru pe dunga aceea mov, acolo îmi plăcea să mă gândesc la tine.  De obicei mă așezam într-un picior și priveam lumea cum trece. Oamenii tăi mici treceau grăbiți. Unii, mai puțin grăbiți, defineau excepțiile acelea de care îți plăcea ție atât de mult să îmi vorbești. “Să nu generalizăm” îmi spuneai tu în timp ce-ți sorbeai cafeaua neagră cu ziarul în față și eu începusem încă de atunci să nu te mai contrazic. Nu avea sens și direcția o stabileai întodeauana tu, în funcție de intensitatea cafelei. “Să nu care cumva să adaugi zahăr” îmi spuneai tu în fiecare…

Vezi articolul original 273 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.