În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap
@ Ludwig Wallendorff
Știi ?
Nu mai vreau
Să îmi mai fii
Nici viață
Nici gară, nici peron
Și nici măcar un gând grăbit
Oprit brutal la semafor
Nu mai vreau să mi te oprești tren
Și nici să te mai folosesc vreodată
Pe post de catren
Viața este un ceasornic stricat
Ticăie ruginit prin gări abandonate
Și, din când în când în când, se apucă să sune strident
Lucruri cu adevărat ciudate
Sau ciudat adevărate
Cam asta ar fi
Doar știi …
„Gândul ăla grăbit oprit brutal la semafor” – mi-a plăcut extrem de mult construcţia- e poate şi ceea ce ne face uneori să mai zăbovim pe câte un peron.
Gandurile se nasc atunci cand vor, in general brutal, din te miri ce. Am dezvoltat o pasiune pentru gari si si oameni, imi creaza starea necesara non-gandului. Ma inspir pe moment si apoi scriu.
Bună,
Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Abisuri 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul