Abisuri

Sunt coruptă de tine până la măduva spinării și, înapoi, nu mai pot. Mă strivesc fapte neinfaptuite, mă mustră conștiințe îngropate, mă plâng regretele tardive, mă îngroapă povara amăgirilor și mă disecă neputința adevărului cu mâna pe inimă. Unde începi tu și unde mă termin eu ? Există  ne-pedeapsă la non-faptă ? Cât durează o lacrimă și cât, tot restul, poate fi tăcere ? Cât de dureros poate exista utopia desprinderii de tine ca și cum n-aș fi fost vreodată să fiu ? Se poate ierta hăul creat între mine și eu, cea coruptă de tine până la măduva spinării și, înapoi, nu mai pot?

Flash24 – ”Amnistie”