La indigo


uniform

Literatura ca utopie

Sunt trasă la indigo identic și infinit. Mă amestec cu norii și mă amăgesc cu gustul.  Trec uniform apăsat pe lângă ziduri groase sufocate de iedera și continui să  număr : am fost odată, ca niciodată, doi, trei, patru… Mă sufoc la rândul meu și o iau de la capăt. Sunt trasă la indigo identic și infinit și nu știu când să mă opresc. cinici, șase, șapte culori identice, un infinit.

Tema zilei : uniform

Vezi articolul original

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.