La indigo


uniform

Literatura ca utopie

Sunt trasă la indigo identic și infinit. Mă amestec cu norii și mă amăgesc cu gustul.  Trec uniform apăsat pe lângă ziduri groase sufocate de iedera și continui să  număr : am fost odată, ca niciodată, doi, trei, patru… Mă sufoc la rândul meu și o iau de la capăt. Sunt trasă la indigo identic și infinit și nu știu când să mă opresc. cinici, șase, șapte culori identice, un infinit.

Tema zilei : uniform

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.