Abisuri

De fapt, nu mai am chef de chifteluțe tăvălite prin bălți și nici de sosuri cu aromă de vorbe. Îmi sunt îndeajuns spațiile lăsate vraiște și virgulele alandala și lumea mea se stinge sub tălpi crete cu ghimpi și toate gropile acelea, știi, pe care mi le săpai în suflet fără să vezi sau fără să vrei sau doar imaginand zvacnirea, toate gropile acelea au crescut prăpastii. Acum miros a vid și tac. M-am plictisit de vise împletite și caut sa le desfac. M-am împuținat de ieri și continui să descresc tinzând spre mâine. Dacă voi reuși, vei ști…

Flash 24 : Metamorfoza