Gravează-mi sufletul cu ceva


women's black tank top

David Calderón

[…]

„Gravează-mi sufletul cu ceva”,  îți spuneam și tu nu mă credeai. Nu știai să-ți gravezi umbra pe sufletul meu.

În rest, știai orice.

Tu știai să gravezi lemnul și alte câteva materiale, printre care și metalul. Metafora spune că-ți propuneam să mă transform în metal și astfel, metaforic vorbind, deveneam o bucată însuflețită de plumb cu ochi și un zâmbet spart. Nu-mi plăcea forma și nici rictusul care nu lăsa să se întrevadă sufletul.

Ştii?” îți spuneam, „știi că toate bucățile au un suflet ? Bucățica aceea de “nu știu cum să îi spun” care le face să fie distincte una de alta ?”

Nu, nu știai. Nu știai dar gravai. Ne născusem într-o epocă în care totul era atât de evident. Era evident că trebuie să ieși în evidență cumva. Era evident că tehnologia permitea aproape totul și, de aceea, nimicul era pe sfârșite. Tu te adaptaseși la epocă și personalizai aproape orice, la cerere. Cererea mea ieșise clar din rutina cererilor și de aceea, adoptaseși o atitudine personificată. Te priveam și-mi venea să râd. Începeam să semănăm atât de tare încât nu se mai vedea care se preface și care nu.

În realitate nu prea știai cum să abordezi problema. Desigur, datorită tehnologiei WIFI, puteai lucra la distanță și asta era întru avantajul tău. De departe părea atât de simplu. .. Câteva schițe și gata. Dar sufletul era un material sensibil și orice detaliu nelalocul lui putea produce catástrofa. Nu doreai să-mi strici capacitatea de a face din țânțar armăsar și nici insistența cu care ceream uneori luna de pe cer.

În pofida tuturor aparențelor, nu te lăsai cu una cu două și gravai.  Trebuia avută mare grijă la intersecții și schimbări de sens, stări și pespective.  “La nivelul acesta de detaliu, vibratiile”, îmi spuneai tu, “vibrațiile fac ravagii”.

Dar nu capitulai. „Așa mai da !” mă gândeam eu. Începea să semene. Începea să se întrevadă sufletul și rictusul, acel element dizgrațios, devenea amintire. Apoi apelai la sistemul de aer comprimat pentru a mă curăta de micile resturi de mine, deschideai capacul din plexiglass și admirai. La un moment dat, se lua curentul .

„O mică pană, complet neprevăzută” se anunța la radio, dar în pofida acestei pene de curent neprevăzuta anunțată la radio, tu continuai. Controllerul de ultimă generație permitea bucuria lucrului sfârșit odată început. Chiar și după o pană de curent simțeam că renasc.

[…]

Extras din memoriile lucrării cu numărul 5345 expusă la muzeului exponatelor din plumb – octombrie 2018

Reclame

4 gânduri despre &8222;Gravează-mi sufletul cu ceva&8221;

  1. Graveaza-mi sufletul cu nimicuri pe care le ador,cum ar fi frunzele in bataia vantului sau dansul speriat al primilor fulgi de nea.Ma emotioneaza ce scrii si cum scrii,dar,mai ales,ceea ce simti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.