Proiecția aceea a ceea ce suntem cu adevărat


Literatura ca utopie

Ca să ajung la destinație îmi trebuie în jur de 50 de minute, trei străzi perpendiculare , o șleahtă de câini apărută de nu se știe unde, o strategie câștigatoare pentru a evita mușcăturile, o privire aruncată-n zare, o zare năpădită de buruieni colorate frumos și de bălți pline de apă stătută, o trecere de pietoni peste o stradă destul de circulată, un bătrân în vârstă aşteptând autobuzul de ora șapte și zece, o femeie îmbrăcată decent  , autobuzul de șapte și zece, niște scaune gri relativ curate, un șofer bine dispus, slalomând cu o oarecare măiestrie printre alți șoferi bine-dispusi, un grup de oameni îmbrăcați în salopete albastre, un grup de pahare de plastic aburinde, niște mirosuri amestecate de cafea caldă și parfumuri de toate prețurile, o femeie la vreo cincizeci de ani dând like-uri zgomotoase pe Facebook, un domn bine, la costum, deja transpirat, agățat de o bară…

Vezi articolul original 391 de cuvinte mai mult

Reclame

Un gând despre &8222;Proiecția aceea a ceea ce suntem cu adevărat&8221;

  1. Fara repere e dificila Calea spre „destinatie” ! Cea relativa, pamânteasca, fireasca, a devenit o rutina, ce deprima fiinta rational-sentimentala care nu-si atinteste privirile spre înaltul cerului senin, luminat de Lumina Divina a Întelepciunii Cuvântului lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.