Abisuri

Azi sunt complet întâmplător. Probabil că mă înșel, restul e detaliu. Certitudinea sforăie domol sub o plapumă groasă.

Altfel, sunt departe.

Din cauza ceții, am amuțit și fumul fin m-a pus pe gânduri. Sunt plecată fără termen. Mi-am propus să ignor limitele și sper să reușesc. Departe e sus și de sus se vede totul mic. Puncte, spații, linii. Posibilități enorme și multe planuri. E iarnă și fum și n-am chef de fulgi. Închid ochii și mă apropii. Nu foarte aproape, risc să dispar. În șoaptă, descopăr că nu mai există capăt. Complet întâmplător am dispărut și nimeni nu mi-a remarcat absența. Oamenilor nu le pasă. Trec indiferenți pe lângă umbre cu zâmbete ascuțite de frig și cântă pe nas. Sunt extrem de sus și extrem de departe. Restul e detaliu.

La șapte fără douăzeci sună ceasul și mă trezesc. Al naibii vis, părea infinit de departe… Mă întorc pe…