Sfârșit de clasă a zecea, 1987


Literatura ca utopie

Sfârșit de clasă a zecea, 1987, vara, de la „una individă” pentru F, într-un plic îngălbenit de timp 

Dragă F,

Țin să te anunț de la bun început că am de gând să îți scriu mult azi. Deși am aflat că mergem la mare nu sunt deloc veselă. Azi e duminică și, până vinerea viitoare, se pot schimba o mulțime de lucruri. Ți-am spus la telefon că eu nu cred în neprevăzut. O fi el frumos și vesel dar la mine nu prea “pică”.

În ceea ce îi privește pe cei doi adoratori ai tăi, eu zic să nu îi alungi.  Cel puțin, păstrează-l pe unul. Altfel, îți va părea rău. Asta ți-o spun din proprie experiență. Va veni un timp când te vei da cu capul de toți pereții care îți vor ieși în cale că ai pierdut atâtea ocazii să nu rămâi singură. Dacă nu mă vei asculta…

Vezi articolul original 643 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.